Chang Ch'ien

Chang Ch'ien, cunoscut și ca Zhang Qian, (172 î.e.n.- 126, î.e.n., Cianan?) a fost primul mare călător chinez, care a descoperit marele drum al mătăsii în sec. II î.e.n.. Itinerarul lui Chang Ch'ien, care a început în Cianan (Xi'an) a cuprins pustiul Gobi, partea vestică a Marelui zid Chinezesc, munții Tian-Șan, lacul Lobnor, lacul Issâk-Kul, ținutul dintre râurile Sîr Daria și Amu-Daria, Afganistanul de nord, a ocolit munții Pamir prin partea de sud, orașele: Tunhuan, Kucea din deșertul Takla-Macan, nordul provinciei Kash, Samarkand, la nord de orașul Bactria, Kash, Hoton (la est de actualul Kaxgar, actualmente dispărut), după ce a revenit la Tunhuan, unde a decedat în anul 114 î.e.n.[2] Conform estimărilor proprii itinerarul a avut o lungime de 15.000 kilometri.

Chang Ch'ien
Date personale
Născut
Chenggu County⁠(d), Shaanxi, Dinastia Han
Decedat114 î.Hr. (85 de ani)[1]
China
Ocupațieexplorator
diplomat
politician
Limbi vorbitelimba chineză veche[*]​

Chang Ch'ien este descris în Wu Shuang Pu (無雙 譜, Tabelul eroilor fără egal) de Jin Guliang.

Note
  1. Gunnar Sjøstedt, Allkunne (), Zhang Qian (în norvegiană bokmål), Store norske leksikon, accesat în
  2. Ioan Popovici, Pe urmele marilor călători, București, Ed. Albatros, 1974, pp. 37-41

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.