Caroline Cellier

Caroline Cellier (n. , Montpellier, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) este o actriță franceză de film, teatru și televiziune.

Caroline Cellier

Caroline Cellier în filmul „Que la bête meure”
Date personale
Nume la naștereMonique Marie Louise Cellier
Născută[1][2][3][4]
Montpellier, Franța[5]
Decedată (75 de ani)[6][7][5][8]
Paris, Île-de-France, Franța[6][5]
ÎnmormântatăCimitirul Montparnasse
Căsătorită cuJean Poiret ()[9]
CopiiNicolas Poiret[*][[Nicolas Poiret (french filmmaker and screenwriter)|]]
Cetățenie Franța
Ocupațieactriță de teatru
actriță de film
actriță de televiziune
Limbi vorbitelimba franceză[10]
Alma materCours Simon
Lycée Molière
Ani de activitate1963 – 2011
DebutLa Tête du client (1965)
Alte premii
César de la meilleure actrice dans un second rôle[*][[César de la meilleure actrice dans un second rôle (award)|]] (1985) pentru Anul meduzelor
prix Suzanne-Bianchetti[*][[prix Suzanne-Bianchetti (French film award)|]] (1967)
grand prix Gérard-Philipe de la Ville de Paris[*][[grand prix Gérard-Philipe de la Ville de Paris |]] (1965)

În 1985, a câștigat premiul César pentru cea mai bună actriță în rol secundar în filmul Anul meduzelor.

Biografie

Fiica lui Hubert Cellier, mecanic auto, și a lui Jacqueline Serrou[11], Monique Cellier este pasionată de teatru și cinema încă din copilărie. A intrat la cursul de teatru a lui René Simon în 1963 și a făcut primii pași pe scenă în același an în piesa On ne peut jamais dire.

În 1964, Caroline Cellier și-a făcut debutul în televiziune, jucând în La Mégère apprivoisée, cu Bernard Noël, și Une fille dans la montagne, cu Jacques Higelin, dar nu a uitat de teatru. În 1964, a jucat în Croque-Monsieur și Vijelie în crengile de sassafras (Du vent dans les branches de sassafras) de René de Obaldia, piese pentru care a câștigat premiile Gérard-Philipe și Suzanne Bianchetti.

Un an mai târziu, a debutat în film în La Tête du client (1965), de Jacques Poitrenaud, unde a jucat alături de Francis Blanche, Michel Serrault și Jean Poiret. Întâlnirea cu acesta din urmă îi va marca viața.

În 1968, a jucat în La Vie, l'Amour, la Mort de Claude Lelouch, înainte de a juca un an mai târziu alături de Michel Duchaussoy și Jean Yanne în Que la bête meure de Claude Chabrol. De atunci, actrița a alternat între teatru, filme de televiziune și cinema. Lucrează pentru Lelouch, Claude Chabrol, Édouard Molinaro și chiar Françoise Sagan.

Consacrarea a venit în anii 1980. În 1982, a jucat rolul soției lui Patrick Dewaere în O mie de miliarde de dolari de Henri Verneuil, și s-a bucurat de succes cu Surprise Party, de Roger Vadim și Anul meduzelor, de Christopher Frank, pentru care a câștigat în 1985 premiul César pentru cea mai bună actriță în rol secundar. În același an, actrița l-a întâlnit pe Claude Chabrol în Poulet au vinaigre.

Din 1986, a jucat roluri mai puțin convenționale, rolul unei dependente de jocurile de noroc în Poker, de Catherine Corsini, alături de Pierre Arditi, o prostituată în La Contre-allée (1991). A jucat sub conducerea soțului ei Jean Poiret, în adaptarea cărții lui Alexandre Jardin, Zebra (1992), apoi a jucat-o pe Margareth Hunter în Farinelli (1994), după care a urmat doi ani mai târziu filmarea cu Claude Lelouch pentru Hommes, femmes, mode d'emploi (1996).

În 1965, Caroline Cellier l-a cunoscut pe actorul Jean Poiret cu care a împărtășit viața. Au un fiu, Nicolas, născut la 19 noiembrie 1978, care a devenit autor și scenarist.

Caroline Cellier a decedat pe 15 decembrie 2020 la Paris, la vârsta de 75 de ani, după o lungă luptă cu cancerul de sân care a fost diagnosticat în 2013.[12] Este înmormântată lângă Jean Poiret în cimitirul Montparnasse.

Filmografie selectivă

  • 1965 La Tête du client, regia Jacques Poitrenaud : Évelyne Berrien
  • 1969 La Vie, l'Amour, la Mort, regia Claude Lelouch : Caroline
  • 1969 Que la bête meure, regia Claude Chabrol : Hélène Lanson
  • 1971 Mărturisiri tandre (Les Aveux les plus doux), regia Édouard Molinaro : Catherine
  • 1973 Beleaua (L'Emmerdeur), regia Édouard Molinaro : Louise Pignon
  • 1974 Mariage, regia Claude Lelouch : La jeune fille 1974
  • 1977 Une femme, un jour..., regia Léonard Keigel : Caroline Puyssesseau
  • 1977 Les fougères bleues, regia Françoise Sagan : Betty
  • 1981 Aterizarea (L'atterrissage), regia Eric Le Hung (film TV)
  • 1981 O mie de miliarde de dolari (Mille milliards de dollars), regia Henri Verneuil : Hélène Kerjean
  • 1983 Surprise Party, regia Roger Vadim : Lisa Bourget
  • 1983 Femmes de personne, regia Christopher Frank : Isabelle
  • 1984 Anul meduzelor (L'Année des méduses), regia Christopher Frank : Claude
  • 1984 Poulet au vinaigre, regia Claude Chabrol : Anna Foscarie
  • 1987 Poker, regia Catherine Corsini : Hélène
  • 1987 Grand Guignol, regia Jean Marbœuf : Sarah
  • 1991 La Contre-allée, regia Isabel Sebastian : Lilas
  • 1992 Zebra (Le Zèbre), regia Jean Poiret : Camille
  • 1994 Farinelli, regia Gérard Corbiau : Margareth Hunter
  • 1994 Délit mineur, regia Francis Girod : Claire
  • 1996 Hommes, femmes, mode d'emploi, regia Claude Lelouch : Madame Blanc
  • 1996 L'Élève, regia Olivier Schatzky : Emma
  • 1997 Le Plaisir (et ses petits tracas), regia Nicolas Boukhrief : Hélène
  • 2005 Jean-Philippe, regia Laurent Tuel : Caroline
  • 2007 Fragile(s), regia Martin Valente : Hélène
  • 2010 Thelma, Louise et Chantal, regia Benoît Pétré : Gabrielle

Premii și nominalizări

Premii

  • 1965 Prix Gérard-Philipe
  • 1967 Prix Suzanne-Bianchetti
  • 1985 César – Premiul César pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul Claude în Anul meduzelor

Nominalizări

Note

  1. „Caroline Cellier”, Internet Movie Database, accesat în
  2. Caroline Cellier, Discogs, accesat în
  3. Caroline Cellier, Roglo
  4. Fichier des personnes décédées, accesat în
  5. Fichier des personnes décédées, accesat în
  6. L’actrice Caroline Cellier est morte (în franceză)
  7. L’actrice Caroline Cellier, connue pour ses seconds rôles, est décédée à 75 ans (în franceză)
  8. Who's Who in France
  9. https://www.francebleu.fr/infos/faits-divers-justice/l-actrice-caroline-cellier-est-decedee-1608101730, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. Who's Who in France, dictionnaire biographique, 1992-1993. Éditions Jacques Lafitte, 1992.
  12. „Mort de Caroline Cellier : son fils Nicolas Poiret livre de bouleversantes confidences sur la maladie de sa mère”. Accesat în .

Vezi și

Legături externe

Materiale media legate de Caroline Cellier la Wikimedia Commons

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.