Carlo Bazzi

Carlo Bazzi (n. , Torino, Italia – d. , Milano, Italia) a fost un pictor italian impresionist, care a participat activ la nașterea designului și a modei italiene.

Carlo Bazzi
Date personale
Nume la naștereCarlo Bazzi
Născut[1]
Torino, Italia
Decedat (71 de ani)
Milano, Italia
Cetățenie Regatul Italiei (–)
 Italia (–)
Ocupațiepictor
art director[*][[art director (person responsible for leading teams in the artistic design and production of various kinds of visual art works)|​]]
glass artist[*][[glass artist (one who practises glass arts)|​]]
Locul desfășurării activitățiiMilano
Lacul Como
Vetreria Corvaya e Bazzi[*][[Vetreria Corvaya e Bazzi (artistic glassworks atelier of Carlo Bazzi in Milan)|​]]
Limbi vorbitelimba italiană
Activitate
Domeniu artisticvitraliu, pictură[*]​, arta peisajului[*]​, Material textil, motif[*][[motif (in the visual arts, individual design element, alone or combined to produce a pattern)|​]] 
StudiiAcademia de Artă Brera 
PregătireGiuseppe Bertini, Vespasiano Bignami[*][[Vespasiano Bignami (Italian painter, cartoonist, writer (1841-1929))|​]] 
Profesor pentruArrigo Parnisari[*][[Arrigo Parnisari (Italian painter (1926-1975))|​]], Guido Cinotti[*][[Guido Cinotti (pictor italian)|​]], Stefano Bersani[*]​ 
Mișcare artisticăVerismo[*][[Verismo (19th-century Italian painting style)|​]] 
Opere importanteRăsărit la Spluga[*]​, Stained glass of Palazzo Edison (Bazzi)[*][[Stained glass of Palazzo Edison (Bazzi) (stained glass by Carlo Bazzi)|​]], glass art technique[*][[glass art technique (craft, technique or style of making visual artworks using glass)|​]] 

Biografie

În tinerețe, Carlo Bazzi a urmat cursuri de țesut, colaborând cu fabrica de bumbac Bernocchi, și s-a dedicat designului de țesături la Milano și Legnano, realizând prima sa cercetare creativă pentru moda italiană. Ulterior, a urmat cursurile Academiei de Artă Brera din Milano și s-a dedicat picturii, sub îndrumarea lui Giuseppe Bertini, profesor de sticlărie din 1851 la Academia Brera, și a lui Vespasiano Bignami. A fost prieten și partener artistic al lui Stefano Bersani, cu care s-a dedicat picturii en plein air pe lacul Como, în munți și în porturi. A participat la Expoziția de la Milano din 1894, apoi la Trienala de la Brera din 1900 cu tabloul Răsărit de soare la Spluga, considerată cea mai importantă lucrare a sa. A avut numeroși elevi care au fost influențați de el, printre care Arrigo Parnisari. În 1905 a fondat Vetreria Corvaya e Bazzi, împreună cu Salvatore Corvaya, pentru a produce vitralii pe care le proiecta el însuși.[2] Picturile sale se află în colecția Băncii Comerciale Italiene, achiziționată ulterior de Banca Intesa Sanpaolo și aflată în prezent în colecția Museo di Piazza Scala Gallerie d'Italia.[3][4] Împreună cu Angiolo D'Andrea, s-a ocupat de autentificarea tuturor picturilor lăsate nesemnate de prietenul său Guido Cinotti.[5]

Stil

În lucrările lui Carlo Bazzi se evidențiază caracteristicile reproducerii minuțioase a realității, ce provin din lunga și reușita sa activitate ca miniaturist pe material textil și apoi pe vitralii.

Selecție de picturi
  • Carlo Bazzi, Lo Spluga, Banca Intesa Sanpaolo, Gallerie d'Italia
  • Carlo Bazzi, L'alta valle d'Ayas, Banca Intesa Sanpaolo, Gallerie d'Italia
  • Carlo Bazzi, Lierna Lacul Como
  • Carlo Bazzi, Portofino
  • Carlo Bazzi, Il mio tiglio a Malesco
  • Carlo Bazzi, Baite a Pecetto Macugnaga, Banca Intesa Sanpaolo, Gallerie d'Italia
  • Carlo Bazzi, Pomeriggio a Entrèves, Banca Intesa Sanpaolo, Gallerie d'Italia

Lucrări de artă din sticlă Corvaya și Bazzi
  • Palatul Mezzanotte, Bursa Italiană, Milano.
  • Palatul Băncii Italiei, Vitraliile sălii, 1913, via Cordusio, Milano
  • Palatul Edison, Foro Buonaparte, Milano
  • Carlo Bazzi, "Vetrata a soffitto", Bursa Italiană, Milano
  • Carlo Bazzi, "Vetrata a soffitto", alcătuită din 18.000 de plăci de sticlă realizate manual, Palatul Edison, Milano

Note
  1. Carlo Bazzi, Allgemeines Künstlerlexikon Online
  2. Aa. Vv. (). Electa, ed. Ospedale Maggiore/Ca' Granda. Ritratti moderni. p. 31.
  3. Intesa Sanpaolo (ed.). „L'Ottocento”. Arhivat din original la . Accesat în . Parametru necunoscut |urlarchive= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |access= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |dataarchive= ignorat (ajutor)
  4. Intesa Sanpaolo (ed.). „Il mio tiglio a Malesco”. Arhivat din original la . Accesat în . Parametru necunoscut |urlarchive= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |urlmorto= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |access= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |dataarchive= ignorat (ajutor)
  5. Fabbri Editori, ed. (). Il Novecento a Palazzo Isimbardi. p. 53.

Bibliografie
  • Agostino Mario Comanducci (). Casa Editrice Artisti d'Italia, ed. Pittori italiani dell'Ottocento: dizionario critico e documentario. Milano. p. 42.
  • Agostino Mario Comanducci (). Ovem, ed. Dizionario illustrato dei pittori e incisori italiani moderni. Milano. p. 48.
  • Hans Vollmer (). Künstlerlexikon. p. 142.

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.