Can-Can (film)
Can-Can (titlul original: în engleză Can-Can) este un film de comedie muzicală american, realizat în 1960 de regizorul Walter Lang, după comedia muzicală Can-Can de Cole Porter (muzica și textul) și Abe Burrows (libretul), creată pentru Broadway în 1953. Protagoniștii filmului sunt actorii Frank Sinatra, Shirley MacLaine, Maurice Chevalier și Louis Jourdan.[1]
| Can-Can | |
Afișul românesc al filmului | |
| Titlu original | Can-Can |
|---|---|
| Gen | film de comedie film muzical |
| Regizor | Walter Lang |
| Scenarist | Dorothy Kingsley Charles Lederer |
| Bazat pe | comedia muzicală Can-Can de Cole Porter și Abe Burrows |
| Producător | Jack Cummings |
| Studio | Twentieth Century Fox |
| Distribuitor | 20th Century Fox Netflix |
| Director de imagine | William H. Daniels |
| Montaj | Robert Simpson |
| Muzica | Cole Porter |
| Distribuție | Frank Sinatra Shirley MacLaine Maurice Chevalier Louis Jourdan |
| Premiera | 9 martie 1960 |
| Premiera în România | |
| Durata | 131 minute film color (Technicolor) |
| Țara | Statele Unite ale Americii |
| Locul acțiunii | Paris |
| Limba originală | engleză |
| Disponibil în română | subtitrat |
| Prezență online | |
Rezumat
Simone Pistache, proprietara unui club de noapte din Montmartre, organizează în clubul ei spectacolul can-can, un dans interzis, sub protecția avocatului și iubitului ei François Durnais, care dă mită poliției. Un tânăr judecător sosit în oraș găsește o modalitate de a închide localul, dar se confruntă cu un eveniment neașteptat: se îndrăgostește de Simone.
Distribuție
- Frank Sinatra – François Durnais
- Shirley MacLaine – Simone Pistache
- Maurice Chevalier – Paul Barrière
- Louis Jourdan – Philippe Forrestier
- Marcel Dalio – André
- Juliet Prowse – Claudine
- Nestor Paiva – executorul judecătoresc
- Leon Belasco – Arturo, conducătorul orchestrei
- Jean Del Val – Juge Merceaux
- Ann Codee – președintele ligii
- Maurice Marsac – Bailiff (nemenționat)
- Eugene Borden – ofițerul de poliție Chevrolet (nemenționat)
Melodii din film
Sinatra și Shirley MacLaine cântă un duet Let's Do It (Let's Fall in Love). Alte melodii cunoscute sunt I love Paris și C'est magnifique. Muzica lui Cole Porter nu se aude în original, ci într-un aranjament al lui Nelson Riddle, care a dirijat și orchestra de film.
Premii și nominalizări
Premii
- Laurel Awards 1960:
- Premiul pentru cea mai bună interpretă muzicală lui Shirley MacLaine,
- Premiul pentru cel mai bun interpret muzical lui Frank Sinatra,
- Premiul pentru cea mai bună muzică.
- Grammy Awards 1961: premiu pentru cel mai bun album de muzică de film sau coloana sonoră de film în cinema sau televiziune lui Cole Porter.
- 1962: [Círculo de Escritores Cinematográficos|Cercul Scriitorilor de Film]] – premiul pentru cea mai bună actriță străină Shirley MacLaine.
Nominalizări
- Laurel Awards 1960:
- Juliet Prowse nominalizată la premiul pentru cea mai bună interpretă muzicală (locul 5),
- Maurice Chevalier nominalizat la premiul pentru cel mai bun interpret muzical (locul 5).
- Directors Guild of America 1961 – Walter Lang nominalizat la premiul pentru cea mai bună regie.
- Globul de Aur 1961 – film nominalizat pentru Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film (muzical/comedie).
- Oscar 1961 :
- Irene Sharaff nominalizată pentru Cele mai bune costume,
- Nelson Riddle nominalizat pentru Cea mai bună coloană sonoră.
- Sindicatul Scenariștilor Americani 1961 – Dorothy Kingsley și Charles Lederer nominalizați pentru Premiul pentru cel mai bun scenariu de film muzical american.