Campionatul Mondial al Cluburilor 2020 a fost cea de-a 17-a ediție a Campionatului Mondial al Cluburilor FIFA, un turneu internațional de fotbal pentru cluburi organizat de FIFA între câștigătorii celor șase confederații continentale, precum și campioana campionatului națiunii gazdă. Turneul a fost găzduit de Qatar în februarie 2021.
Cu propuneri pentru un Campionat Mondial al Cluburilor extins, FIFA a amânat anunțul unei gazde. La 28 mai 2019,[1] FIFA a anunțat că gazda turneului din 2019 și 2020 va fi numită în cadrul reuniunii Consiliului FIFA de la Paris, Franța, la 3 iunie 2019.[2]
Qatar a fost numit gazdă pentru turneele din 2019 și 2020 la 3 iunie 2019, servind ca evenimente de test înainte de găzduirea lor la Campionatul Mondial de Fotbal 2022. Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA își va păstra formatul inițial înainte de reînnoire în 2021.[3]
La 15 ianuarie 2021, FIFA a anunțat că Auckland City s-a retras din competiție din cauza pandemiei COVID-19 și a măsurilor de carantină aferente solicitate de autoritățile din Noua Zeelandă.[4]
Stadioane și orașe
Meciurile sunt programate pe două stadioane din orașul Al Rayyan, ambele urmând să găzduiască meciuri la Campionatul Mondial de Fotbal 2022.
Al-Rayyan
Al Rayyan
Education City Stadium
Ahmed bin Ali Stadium
Capacity: 45,350
Capacity: 40,740
Un al treilea stadion, Khalifa International Stadium, ar fi trebuit să găzduiască inițial două meciuri, dar în urma retragerii echipei Auckland City și a revizuirii ulterioare a programului de meciuri, acesta nu a mai fost folosit pentru turneu.[5][6][7]
Arbitrii oficiali
Șapte arbitri, doisprezece arbitri asistenți și șapte arbitri asistenți video au fost numiți pentru turneu.[8][9]
Următoarele premii au fost acordate la încheierea turneului. Robert Lewandowski de la Bayern München a câștigat premiul Balonul de Aur, sponsorizat de Adidas, care a fost acordat împreună cu Premiul Alibaba Cloud.
Arbitrul uruguayan Leodán González a fost înlocuit de Esteban Ostojich din motive de sănătate.[10]
Fiecărei echipe i s-au oferit doar trei oportunități de a face înlocuiri, cu o a patra oportunitate în prelungiri, excluzând înlocuirile făcute la pauză, înainte de începerea prelungirilor și la pauză în prelungiri.