Camillo de Lellis
Camillo de Lellis (n. , Bucchianico, Abruzzo, Italia – d. , Roma, Statele Papale) a fost un călugăr italian al ordinului capucinilor, născut în Regatul Neapolelui, ulterior declarat sfânt.
| Camillo de Lellis | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1550 Bucchianico, Abruzzo, Italia[1] |
| Decedat | 1614 Roma, Statele Papale[1][2] |
| Religie | Biserica Catolică[3] |
| Ocupație | infirmier[*] preot catolic[*] preot |
| Venerație | |
| Sărbătoare | 14 iulie |
| Apartenența | Clerics Regular of the Ministers of the Sick[*][2] |
| Sfinți | |
Și-a dedicat viața tămăduirii bolnavilor, activitatea sa fiind recunoscută de papa Sixtus al V-lea. El a înființat în anul 1582 ordinul camillienilor (Latină: Clerici Regulari Ministeri Infirmaribus sau Ordo Clericorum Regularium Ministrantium Infirmis), precursorul Comitetului Internațional al Crucii Roșii.
A încercat, prin mijloacele cunoscute în vremea aceea, să combată epidemiile de tifos și pestă din anul 1590. Eforturile deosebite și dăruirea de sine cu care caută Camillo vindecarea bolnavilor l-au impresionat pe papa Grigore al XIV-lea.
A murit în anul 1614, la Roma.
În anul 1746 a fost declarat „sfânt” de papa Benedict al XIV-lea, cu sărbătoarea pe 14 iulie, ziua morții sale.
Note
- Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în
- „Camillo de Lellis”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- Czech National Authority Database, accesat în