Bucovăț, Timiș

sec. XVII-lea - există o primă atestare documentară a unei mici așezări, numită Beca („béka“- în maghiară înseamnă broască) formată de zece familii de români;
desele inundații îi determină pe săteni să mute vatra satului pe actualul amplasament al Bucovățului;
conform cercetătorului Remus Crețan, ultimul român care părăsește Beca inundabilă a fost Ștefan Hadeșan, în anul 1745;

Cronologie

1723 - satul se numea Bucova, aici stabilindu-se și familii venite din Oltenia, numiți de băștinași „țărani“, adică veniți din Țara Românească, iar strada pe care s-au așezat oltenii s-a numit „Ulița Țăranilor“;
1790 - biserica din Bucovăț cumpără cărți tipărite la Blaj (Ardeal): un „Penticostar“ (carte liturgică ce cuprinde cele 50 de cântări din cele 8 săptămâni cuprinse între ziua Sfintelor Paști și Duminica Tuturor Sfinților, Penticostar alcătuit de Sfântul Iosif Studitul, Arhiepiscopul Tesalonicului) și un „Triod“ (Trei cântări);
1909 - se înființează corul mixt din Bucovăț;
1924 - Bucovățul avea 878 de locuitori, primar fiind Ioan Vasiloni;
1926 - se întemeiază localitatea Bazoșu Nou cu coloniști ardeleni (46 de familii) pe locul unde se aflase o mai veche așezare, înființată la anul 1854, pe domeniul contelui Ludovic Ambrozy (Ambrozie);
1935 - Bucovățul avea 1.223 locuitori și 265 de case;
2007 - comuna Bucovăț a fost reînființată în baza Legii nr.374/2007, prin desprinderea de comuna Remetea Mare.

Ruga și alte manifestări cultural-religioase: Ruga și hramul bisericii în localitățile: Bucovăț (23 aprilie - Sf. Gheorghe) și Bazoșu Nou (14 octombrie - Sf. Cuvioasa Paraschiva).

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.