Bretwalda

Bretwalda este un termen în engleza veche care desemna supremația unuia dintre regii anglo-saxoni asupra celorlalte regate ale Heptarhiei. În ce măsură titlul de bretwalda desemna o hegemonie politică reală asupra regatelor Heptarhiei sau doar o autoritate cu caracter mai degrabă simbolic rămâne un subiect de discuție între medieviști. Termenul însemna probabil „rege al Britaniei”.[1]

“

829 (827)[2] În acest an a fost o eclipsă de lună în ajunul Crăciunului. Și în același an regele Egbert a cucerit regatul mercienilor, și tot ce era la sud de Humber; și el a fost al optulea rege care a fost bretwalda. Primul care a avut o autoritate atât de înaltă a fost Aelle, regele saxonilor de sud, al doilea a fost Ceawlin, regele saxonilor de vest, al treilea Aethelbert, regele poporului din Kent, al patrulea Raedwald, regele anglilor de est, al cincilea Edwin, regele northumbrienilor, al șaselea Oswald care a domnit după acesta din urmă, al șaptelea a fost Oswiu, fratele lui Oswald, al optulea a fost Egbert, regele saxonilor de vest.

”

— Cronica anglo-saxonă, Egbert (802-839) ca bretwalda[3]

Termenul de bretwalda a fost folosit pentru prima dată de unul din autorii Cronicii anglo-saxone la sfârșitul secolului al IX-lea. Bretwalda este o traducere a termenului latin „imperium” (stăpânire, autoritate politică) folosit de Beda venerabilul în Istoria ecleziastică a angliilor (731) pentru a desemna regii ce au deținut o poziție de supremație în spațiul politic anglo-saxon.[4]

Beda indentifică șapte regi care au deținut o astfel de supremație asupra regatelor de la sud de râul Humber, dar importanți sunt primii cinci, fiecare din alt regat; în ordine cronologică: Aelle, regele saxonilor de sud, Caelin sau Ceawlin, regele saxonilor de vest, Aethelbert, rege al Kent-ului, Raedwald, rege al Angliei de Est (East Anglia), și Edwin, rege al Northumbriei. Ultimii doi, Oswald și Oswiu, sunt succesorii lui Edwin pe tronul Northumbriei.[5]

Acestor regi autorul Cronicii anglo-saxone, favorabil regatului Wessex-ului, le-a adăugat încă un nume, cel al regelui Wessex-ului, Egbert. Textul Cronicii afirmă așadar supremația politică a regatului Wessex, manifestă de la mijlocul secolului al IX-lea.

Unificarea Angliei sub dinastia regilor Wessex-ului a făcut titlul de bretwalda superfluu.

Note

Edward James, Britain in the First Millennium, London, Arnold, 2001, pp. 119-120. ISBN 0-340-58687-7
O dată cu anul 755 începe o perioadă de decalaj în cronologia Cronicii anglo-saxone. Toate variantele păstrate sunt antedatate cu 2-3 ani; cifra în paranteze reprezintă anul dat de Cronică - prima cifră, anul real. Această desincronizare durează până la mențiunile din Cronică corespunzătoare anului 845, când se revine la normal.
English Historical Documents, vol. I, ed. Dorothy Whitelock, London, Eyre & Spottiswoode, 1968, p.171.
Bede, The Ecclesiastical History of the English People, ed. Judith McClure și Roger Collins, Oxford, Oxford University Press, 1994, p. 377. ISBN 0-19-283866-0
Beda, Istoria ecleziastică a angliilor, II.5 (pp. 77-78 în ediția McClure și Collins, v. supra, nota 4.) Beda, originar din Northumbria, a exclus acest regat din rândul celor aflate sub autoritatea primilor patru bretwaldas, probabil din rațiuni de patriotism local.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[1] Edward James, Britain in the First Millennium, London, Arnold, 2001, pp. 119-120. ISBN 0-340-58687-7

[2] O dată cu anul 755 începe o perioadă de decalaj în cronologia Cronicii anglo-saxone. Toate variantele păstrate sunt antedatate cu 2-3 ani; cifra în paranteze reprezintă anul dat de Cronică - prima cifră, anul real. Această desincronizare durează până la mențiunile din Cronică corespunzătoare anului 845, când se revine la normal.

[3] English Historical Documents, vol. I, ed. Dorothy Whitelock, London, Eyre & Spottiswoode, 1968, p.171.

[4] Bede, The Ecclesiastical History of the English People, ed. Judith McClure și Roger Collins, Oxford, Oxford University Press, 1994, p. 377. ISBN 0-19-283866-0

[5] Beda, Istoria ecleziastică a angliilor, II.5 (pp. 77-78 în ediția McClure și Collins, v. supra, nota 4.) Beda, originar din Northumbria, a exclus acest regat din rândul celor aflate sub autoritatea primilor patru bretwaldas, probabil din rațiuni de patriotism local.