Branka Raunig

S-a născut la Sarajevo în 1 ianuarie 1935.[3] Și-a petrecut tinerețea în orașul Kraljevo.[4] În perioada 1954-1958 a studiat arheologia la Facultatea de Filosofie a Universității din Belgrad.[4] Unul dintre profesorii ei a fost arheologul Branko Gavela.[4]

După absolvire, Branka Raunig s-a întors în Bosnia și Herțegovina, unde a fost angajată la Muzeul Pounje din Bihać.[4] A cercetat acolo materialul arheologic referitor la tribul iapodi și a devenit interesată de acest vechi popor indo-european, căruia i-a dedicat întreaga sa carieră științifică ulterioară.[4][5] În 1963 s-a transferat la Muzeul Regional din Đakovo, unde a continuat să studieze istoria populației iapodi, concentrându-se asupra regiunii Pounje.[4] Materialul arheologic din acea regiune a devenit subiectul disertației sale de masterat, pe care a susținut-o în 1971.[4] În anul 1987 Branka Raunig a devenit directoarea Muzeului Pounje, pe care l-a condus până la pensionarea sa în 1998.[4] În 1992 și-a susținut teza de doctorat referitoare la arta și religia tribului iapodi.[6]

În cursul carierei sale Branka Raunig a condus cercetări arheologice și a publicat numeroase studii științifice despre o serie de situri arheologice importante din regiune, precum Crkvina Golubić, Vranduk, Pod, Gradina și Sojeničko și un sit de lângă Gradiška.[4] Ea a studiat arheologia funerară de la Đakovo și a îndeplinit un rol important în dovedirea prezenței unei așezări romane acolo.[7][8] De asemenea, a supravegheat săpăturile care au dus la descoperirea acolo a unei moschei.[9] Raunig a fost interesată de obiectele materiale excavate în urma săpăturilor și a realizat un studiu al materialului ceramic descoperit în situl Krčana, care aparținea culturii La Tène.[10] Ea a cercetat, de asemenea, armele preistorice descoperite în regiune.[11] Cu toate că domeniul său principal de interes era epoca preistorică bosniacă, Branka Raunig a cercetat și siturile medievale din regiune.[12]

Branka Raunig a murit de pneumonie la Bihać în 13 iunie 2008.[13]