Biserica de lemn din Piscuri

Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost ridicată pe actualul amplasament în anul 1877, fiind strămutată din altă localitate (conform spuselor preotului). Trăsăturile formale și sistemul constructiv confirmă afirmația și vechimea mai mare a bisericii.

Pisania aflată deasupra intrării glăsuiește: „Această sfântă și dumnezeiască biserică, cu voia lui Dumnezeu și tot ajutorul lor lăcuitori. Această sfântă biserică s-a ridicat din temelie de fiii ei. Titorii, Mihai Fratoștițeanu, Gheorghe Piscureanu, Ion Piscureanu, în zilele Prea Osfinției sale Partenie Episcop al Eparhiei Râmnicu Noului Severin D.D.Atanasie. 1877 oct.14” [1].

Pereții înscriu o navă dreptunghiulară, de mici dimensiuni, cu altarul nedecroșat, poligonal, cu cinci laturi. Acoperișul unitar, neîntrerupt de clopotniță, este învelit în tablă. Clopotnița-troiță, separată, pe stâlpi, acoperită tot cu tablă, este amplasată la sud-vest de biserică, lângă gardul cimitirului.

Pe latura vestică a fost adosat un pridvor, închis în prezent cu sticlă. O altă intrare mai există pe latura de nord.

Pereții bisericii, tencuiți atât la exterior, cât și la interior, au fost repictați în anul 1977, în timpul păstoririi preotului Nicolae Firulescu[2].

Studii regionale

• Cristache-Panait, Ioana (2001). Arhitectura de lemn din județul Gorj. București: Arc 2000. ISBN 973-99718-2-2.
• Pănoiu, Andrei (1971). Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București: manuscris.

• Piscuri, Gorj

• Biserica (nord)
• Clopotnița-troiță
• Cimitirul
• Biserica (est)
• Console
• Îmbinări
• Altarul (latura de nord), retras doar în registrul de jos
• Clopotnița-troiță (detaliu)

• Uși și icoane împărătești
• Tâmpla (partea stângă)
• Tâmpla (partea dreaptă)
• Sfântul Ierarh Nicolae
• Maria orantă
• Sfinții împărați Constantin și Elena
• Sfinți mucenici
• Pisania și icoană de hram