Biserica de lemn din Luncoiu de Sus

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Luncoiu de Sus a fost ridicată în jurul anului 1785, în partea nordică a satului, în locul numit „După Oaș”; inscripția de pe ancadramentul ușii dinspre naos marchează momentul strămutării edificiului pe actualul amplasament, dintr-o vatră mai veche a localității: „S-au făcut 1803, scris-am eu popa Dănilă din Luncoiu de Sus”. Pereții lăcașului înscriu planul dreptunghiular, cu absida decroșată, de formă pentagonală. Foișorul deschis al turnului-clopotniță scund, prevăzut cu o fleșă evazată impunătoare, a fost înfundat parțial cu placaj; aceeași metodă s-a aplicat, în 1974, și în cazul suprafeței interioare a pereților. Alte reparații au avut loc în anii 1864, 1947 și 1963; în cadrul celei din urmă tabla a luat locul șiței clasice. Anterior, șindrila a fost reînnoită periodic; pe filele unui Apostol (Blaj, 1802) s-a notat: „La anul 1829 aprilie 29 s-a făcut șindrilitu bisericii cu turn cu tot cu 45 de zloți și mâncare și o litră de vinars. Absența picturii murale a fost suplinită printr-o bogată zestre de icoane pe sticlă, executate în 1815. Biserica este menționată de conscripțiile anilor 1805 și 1829-1831.[1].

Studii regionale

• Dobrei, Florin: Bisericile ortodoxe hunedorene, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2010.
• Greceanu, Eugenia (1983). „Tehnică și măiestrie în arhitectura de lemn a județului Hunedoara”. Monumente Istorice și de Artă. 1983 (I): 59–65.
• Cristache-Panait, Ioana (2000). Arhitectura de lemn din județul Hunedoara. București: ARC. ISBN 973-99717-2-5.

• Luncoiu de Sus, Hunedoara

• Fișă monument