Biserica de lemn din Dragu

Biserica de lemn ce poartă hramul "Sfântului Vasile cel Mare", a fost construită în anii 1806-1809, în livada de pe dealul satului Dragu, sat cu 125 de familii ortodoxe. Inscripția de la intrare spune: "Sau arădicat această s[fântă] beserică ... din pajiște în anul 1806 și s-au săvârșit în anul 1809. Și s-au zidit cu toată cheltuiala satului și cu ajutorul domnului locului, fiind meșter de lemn Ion din Ola[h] Nadas coratoru besericescu, corator'".[1]

Forma este dreptunghiulară, absida decroșată a altarului prezentând particularitatea unghiului în ax, varianta tipologică cu adânci rădăcini în arhitectura românilor transilvăneni. Construcția este spațioasă, turnul-clopotniță cu foișor larg, deschis pe arcade și cu fleșa[2] înaltă, flancată de patru turnulețe, contribuind la monumentalitatea ansamblului. Învelitoarea de șiță[3] a fost înlocuită în timp cu una de tablă. Pe laturile de sud și vest se desfășoară prispa cu pălimar[4], intrarea fiind la sud, în locul tradițional. Ancadramentul ce o înconjoară este ornamentat cu simbolul soarelui, înconjurat de lalele. Interiorul este acoperit cu tavan drept peste pronaos, boltă semicilindrică peste naos, bolta altarului racordându-se cu laturile în ax, prin intermediul a două fâșii curbe. Inscripția de deasupra intrării în naos, o completează pe cea de la intrarea în pronaos astfel: "Întru adunări binecuvăntați pe Domnul, că unde vor fi unul au doi adunați întru numele Meu, Eu [sunt în] mijlocul lor, Ev[anghelia] Mateiu 20, 18 zace. Sau zugrăvit această S[fântă] beserică cu cheltuiala satului prin ajutorul Măriei sale Domn baron Wesselenyi Istvan, fiind episcop unit [al] Ardealului excelența sa domnul Ioan Bob, iară protopop Gavril Barbolovici, al eparhi[ei] Dârjei, iar parohi locului Vaselie Zdroba și Vaselie Pop, în zilele înălțatului împărat Franciscus, și s-au zugrăvit de mânele mele cele de țărănă, Perșe Iosif parohul Elciului și prin stăruința birăului[5]celui domnesc Bălan Petre, fiind curator beserici Zdroba Ion, 1829 septembrie 14 zile".[6] Însemnarea constituie prima atestare din activitatea în pictura sălăjeană a zugravului Iosif Perșe. Decorația pictată de la Dragu, avariată de ploi, s-a conservat în pronaos, unde pe peretele de nord sunt zugrăvite mironosițe, iar pe cel de vest, „Pilda fecioarelor”. De o deosebită valoare artistică este iconostasul, sculptat și pictat, conform însemnării, în 1815. [7]

Studii monografice

• Cristache-Panait, Ioana (1978). „Biserica Sf. Vasile cel Mare din Dragu”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn: 315–316, Oradea.

Studii regionale

• Szinte, Gábor (1913). „A Kolozsmegyei fatemplomok”. Értesítöje. IX (1-2): 1–31.
• Szinte, László (1913). „Erdélyi fatemplomok és haranglábak”. Értesítöje. IX (3-4): 279–285.
• Cristache-Panait, Ioana (1971). „Bisericile de lemn din Sălaj”. Buletinul Monumentelor Istorice. 1971 (1): 31–40.
• Ghergariu, Leontin (1976). „Biserici de lemn din Sălaj”. mss în. Arhivele Naționale din Zalău, colecția personală Leontin Ghergariu (actul 11 din 1976).
• Godea, Ioan (1996). Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei). București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0315-1.

• Dragu, Sălaj