Biomagnetism
Biomagnetismul e fenomenul producerii de câmpuri magnetice de organismele vii; este un subdomeniu al bioelectromagnetismului, fiind adesea confundat cu acesta. Domeniul s-a dezvoltat considerabil după crearea tehnicilor cu zgomot scăzut. Conferințele organizate bianual se centrează pe magnetoencefalografie.
Unul din principalii contribuitori in domeniu este John Wikswo de la Universitatea Vanderbilt. A contribuit la măsurători de biomagnetism pe neuroni.
Istoric
Prima dovadă experimentală a existenței unui câmp biomagnetic a fost adusă de Baule și McFee[1], care au folosit un magnetometru de inducție în montaj de gradient, în mediu neecranat, departe de oraș, pentru a detecta câmpul magnetic generat de inimă, apoi de către Cohen care a folosit, pentru prima oară, în măsurători, un senzor SQUID[2] și pentru măsurarea câmpului magnetic generat de creier[3]. După dezvoltarea în 1957 a teoriei Bardeen-Cooper-Schriefer[4], descoperirii efectului Josephson și a inventării de către Jaklevic și colaboratorii a senzorului de tip SQUID (în engleză Superconducting QUantum Interference Device), aceste cercetări au luat amploare tot mai mare și s-au dezvoltat uimitor.
Fundamentare
Acțiunea biomagnetică e bazată pe efecte de tip Hall asupra ionilor. Se poate evidenția cu dispozitive bazate pe efect Josephson.
Efecte
Efectele observate sunt de patru categorii.
Note
- Baule, Baule G.M, McFee R. Detection of the magnetic field of the heart. American Heart Journal 1963;66:95-6
- Cohen D. Magnetic fields around the torso: production by electrical activity of the human heart. Science 1967;156:652-4
- Cohen, D., „Conventional magnetic shields”, Revue de physique appliquée, tome 5, page 53, février 1970
- Bardeen, J, Cooper, L.N. and Schrieffer, J.R., “Theory of Superconductivity”, Phys. Rev. 108, 1175-1204, 1957
Bibliografie
- M. Morega Bioelectromagnetism, Matrixrom, 2000
- V Vasilescu Biofizica medicala EDP 1977