Beta Arae

Beta Arae (β Ara, β Arae), cea mai strălucitoare stea din constelația Altarul, este o stea gigantică foarte luminoasă, relativ tânără, cu o magnitudine vizuală aparentă de 2,8 (rotunjită). Măsurătorile paralaxice îl plasează la aproximativ 650 light-yeari (200 pc) de Pământ.

Beta Arae
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Altarul 
Magnitudine aparentă 2,85[1] 
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) −3,494 
Clasificare spectrală K0/1Ib[2] 
Tipul de variabilă
Declinație
Ascensie dreaptă
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 219,293 parseci[3] 
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 8,21 Masă solarăi 
Rază 100,11 Rază solarăi 
Luminozitate 5.636 de luminozitate solarăi 
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Spectrul acestei stele se potrivește cu o clasificare stelară de K3 Ib-IIa, cu notația clasei de luminozitate „Ib-IIa” indicând faptul că steaua se află parțial între un gigant strălucitor cu lumină mai mare (IIa) și un supergigant cu luminozitate mai mică (Ib). Aceasta reprezintă două dintre etapele evolutive prin care trece o stea masivă după ce a epuizat hidrogenul din nucleul său. Beta Arae radiază energie din învelișul său exterior la o temperatură efectivă de 4200, ceea ce face ca aceasta să capete nuanța portocalie a unei stele de tip K. Această stea mărită pare să se rotească încet cu o viteză de rotație proiectată de aproximativ 5. Abundența altor elemente decât hidrogenul și heliul, metalicitatea acestuia, este de peste trei ori mai mare decât cea a Soarelui. [lower-alpha 1]

Rareori, această stea se numește Vasat-ül-cemre o turcizare a arabei وسط الجمر ( wasaṭ al-jamar), care înseamnă „mijlocul tăciunii”. Constelația este numit în Arabă المجمرة (al-mijmarah), adică alămar / tămâie arzător. În chineză ,( Chǔ ), adică Pestle, se referă la un asterism de β, σ și α Arae . Numele chinezesc pentru β Arae este杵三( Chǔ sān , engleză the Third Star of Pestle) .

Note

  1. The abundance is estimated by taking [Fe/H] to the power of ten, thus:Format:Indent10[Fe/H] = 10+0.5 = 3.1

Referințe

  1. Catalogue of Stellar Photometry in Johnson's 11-color system[*][[Catalogue of Stellar Photometry in Johnson's 11-color system (scientific article)|]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. Catalogue of two dimentional spectral types for the HD stars, Vol. 1[*][[Catalogue of two dimentional spectral types for the HD stars, Vol. 1 |]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. Gaia Early Data Release 3
  4. „YILDIZ ADLARI SÖZLÜĞÜ” [Glossary of Star Names - V]. Mustafa Pultar. Accesat în .
  5. „Ara”. Google. Arhivat din original la . Accesat în .
  6. 陳久金 (). 中國星座神話 [Chinese horoscope myth]. Wunan Book Publishing Co. ISBN 978-986-7332-25-7.
  7. „天文教育資訊網”. AEEA (Activities of Exhibition and Education in Astronomy). . Arhivat din original la . Accesat în .
  8. van Leeuwen, F. (noiembrie 2007). „Validation of the new Hipparcos reduction”. Astronomy and Astrophysics. 474 (2): 653–664. arXiv:0708.1752. Bibcode:2007A&A...474..653V. doi:10.1051/0004-6361:20078357.
  9. Wielen, R.; et al. (). „Sixth Catalogue of Fundamental Stars (FK6). Part I. Basic fundamental stars with direct solutions”. Veröff. Astron. Rechen-Inst. Heidelb. Astronomisches Rechen-Institut Heidelberg. 35 (35). Bibcode:1999VeARI..35....1W.
  10. Johnson, H. L.; et al. (). „UBVRIJKL photometry of the bright stars”. Communications of the Lunar and Planetary Laboratory. 4 (99): 99. Bibcode:1966CoLPL...4...99J.
  11. De Medeiros, J. R.; et al. (noiembrie 2002). „A catalog of rotational and radial velocities for evolved stars. II. Ib supergiant stars”. Astronomy and Astrophysics. 395: 97–98. arXiv:1312.3474. Bibcode:2002A&A...395...97D. doi:10.1051/0004-6361:20021214.
  12. Tetzlaff, N.; Neuhäuser, R.; Hohle, M. M. (ianuarie 2011). „A catalogue of young runaway Hipparcos stars within 3 kpc from the Sun”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 410 (1): 190–200. arXiv:1007.4883. Bibcode:2011MNRAS.410..190T. doi:10.1111/j.1365-2966.2010.17434.x.
  13. „bet Ara -- Star”. SIMBAD. Centre de Données astronomiques de Strasbourg. Accesat în .
  14. „The Colour of Stars”. Australia Telescope, Outreach and Education. Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation. . Arhivat din original la . Accesat în .
  15. Heiter, U.; Jofré, P.; Gustafsson, B.; Korn, A. J.; Soubiran, C.; Thévenin, F. (). „Gaia FGK benchmark stars: Effective temperatures and surface gravities”. Astronomy & Astrophysics. 582: A49. arXiv:1506.06095. Bibcode:2015A&A...582A..49H. doi:10.1051/0004-6361/201526319.
  16. Cassatella, A.; Altamore, A.; Badiali, M.; Cardini, D. (). „On the Wilson-Bappu relationship in the Mg II k line”. Astronomy and Astrophysics. 374 (3): 1085. arXiv:astro-ph/0106070. Bibcode:2001A&A...374.1085C. doi:10.1051/0004-6361:20010816.

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.