Jöns Jakob Berzelius

Jöns Jakob Berzelius (n. , Väfversunda⁠(d), Östergötlands län, Suedia – d. , Adolf Fredriks parish⁠(d), Stockholm län, Suedia) a fost un chimist suedez, inventator al notației chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier.

Jöns Jakob Berzelius
Date personale
Născut[1][2][3][4]
Väfversunda⁠(d), Östergötlands län, Suedia[2]
Decedat (68 de ani)[1][2][3][4]
Adolf Fredriks parish⁠(d), Stockholm län, Suedia[5]
ÎnmormântatSolna kyrkogård[*][[Solna kyrkogård (cemetery in Solna, Sweden)|​]][6][7]
Căsătorit cuElisabet Johanna Poppius[*][[Elisabet Johanna Poppius (25 Jun 1811 - 27 Feb 1884)|​]]
Cetățenie Suedia[5]
Ocupațiechimist
autor de non-ficțiune[*]​
cadru didactic universitar[*]​
medic
farmacist
Locul desfășurării activitățiiStockholm[8]
Limbi vorbitelimba suedeză[9][10]
limba franceză[11]
Activitate
Domeniuchimie 
InstituțieInstitutul Karolinska
Universitatea Uppsala 
Alma MaterUniversitatea Uppsala
Katedralskolan[*][[Katedralskolan (secondary school in Linköping, Sweden)|​]] 
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Akademie gemeinnütziger Wissenschaften[*][[Akademie gemeinnütziger Wissenschaften (academy of sciences)|​]]
Academia Leopoldină
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia Franceză de Științe
Academia de Științe din Sankt Petersburg[*]​
Svenska Akademien[*][[Svenska Akademien (Swedish Royal Academy)|​]]
Academia Americană de Arte și Științe[*]​
Academia de Științe din Berlin
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Academia Regală Suedeză de Litere, Istorie și Antichități[*]​
Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]​
Bayerische Akademie der Wissenschaften[*][[Bayerische Akademie der Wissenschaften (academy of sciences)|​]]
Academia Regală de Medicină a Belgiei[*]​
Academia de Științe din Torino[*]​[12] 
Conducător de doctoratJohan Afzelius 
DoctoranziFriedrich Wöhler[13]
Nils Johan Berlin[*][[Nils Johan Berlin (Swedish Chemist)|​]][14]
Heinrich Rose[15]
James Finlay Weir Johnston[*][[James Finlay Weir Johnston (Scottish agricultural chemist)|​]][16]
Lars Fredrik Svanberg[*][[Lars Fredrik Svanberg (Swedish chemist and mineralogist)|​]]
Carl Gustaf Mosander 
Cunoscut pentruUndersökning af några i trakten kring Fahlun funna fossilier, och af deras lagerställen[*][[Undersökning af några i trakten kring Fahlun funna fossilier, och af deras lagerställen (scientific paper)|​]] 
PremiiMedalia Copley ()[17]
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]​
Honorary Fellow of the Royal Society of Edinburgh[*][[Honorary Fellow of the Royal Society of Edinburgh (fellows of the Royal Society of Edinburgh who are of exceptional distinction)|​]]
Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]​
membru străin al Royal Society[*]​ ()[18]
orden Sveatogo Stanislava 1-i stepeni[*][[orden Sveatogo Stanislava 1-i stepeni |​]]
Ordinul Steaua Polară în grad de cavaler clasa a II-a[*]​ ()
kommendör av Vasaorden[*][[kommendör av Vasaorden (middle level of the Order of Vasa)|​]] () 

Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, thoriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.

Berzelius a absolvit medicina la Universitatea Uppsala în 1802, devenind profesor, din 1807, în medicină și chirurgie, la Școala de Chirurgie din Stockholm. În 1810 școala a devenit o parte a Institutului Medico-Kirurgiska, predecesor al Institutului Karolinska, și Berzelius a fost numit profesor de chimie și farmacie. La puțin timp de la sosirea la Stockholm, el a scris un manual de chimie pentru studenții săi, acesta marcând începutul unei lungi și fructuoase cariere în chimie. În timp ce efectua experimente pentru manualul său, a descoperit legea proporțiilor constante, care arăta că substanțele anorganice sunt compuse din diferite elemente în proporție constantă cu greutatea lor. Pe baza acestei observații, în 1828 a creat un tabel cu masele atomice relative (cu oxigenul având valoarea 100) ale tuturor elementelor cunoscute atunci. Aceasta a reprezentat o confirmare puternică a ipotezei atomice: că compușii chimici anorganici sunt compuși din atomi combinați în cantități reprezentate prin numere întregi. Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care susținea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen. În 1838, Berzelius a descoperit proteinele. Studenți lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul și vanadiul.

Pentru a înțelege mai bine experimentele, el a creat un sistem de notații chimice în care elementelor le erau date denumiri simple, literale—precum O pentru oxigen, sau Fe pentru fier—și proporțiile erau desemnate prin numere. Acest sistem este baza sistemului utilizat astăzi, cu mici modificări.

Biografie

Berzelius s-a născut la Väversunda, în Östergötland, din țara Suedia, la 20 august 1779. Acesta și-a pierdut ambii părinți încă de la o vârstă fragedă. În ciuda acestor fapte, el a fost îngrijit în continuare de către rudele sale din Linköpig, unde a învățat pe băncile școlii cunoscute astăzi sub denumirea de Katedralskolan. Ulterior, el s-a înscris la Universitatea Uppsala, învățând între anii 1796 și 1801 pentru a deveni doctor. Berzelius a fost învățat chimie de către Anders Gustaf Ekeberg, descoperitorul elementului chimic numit tantal. Mai târziu, el a lucrat ca ucenic într-o farmacie împreună cu un fizician. În acest timp, el a realizat analize pentru apele de izvor. Datorită studiilor sale în domeniul medicinei, el a făcut studii cu privire la curentul galvanic la câteva boli și le-a licențiat în 1802. După aceea, el lucrează cu un fizician lângă Stockholm. Între anii 1808 și 1836, Berzelius lucrează cu Anna Sundström, care a lucrat ca asistenta sa. În 1807, Berzelius a fost numit profesor în chimie și farmacie la Institutul Karolinska. În 1808, este ales membru al Societății Regale de Științe Suedeză. În acest timp, academia a ajut o perioadă de sedentarism, datorită venirii romantismului, astfel, lumea nu prea era interesată de știință. În 1818, Berzelius a fost ales secretarul academiei/societății, menținându-și postul până în anul 1848.

Note
  1. Autoritatea BnF, accesat în
  2. Jöns Jacob Berzelius (în suedeză), Svenskt biografiskt lexikon
  3. Jons Jacob Berzelius, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  4. Jöns Jacob Berzelius, SNAC, accesat în
  5. Berzelius, Jacob, Sveriges dödbok 1830–2020[*][[Sveriges dödbok 1830–2020 (edition 8 of the Swedish death index)|​]]
  6. Jöns Jacob Berzelius (în suedeză), accesat în
  7. Jacob Berzelius (în suedeză)
  8. „Jöns Jakob Berzelius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  9. Autoritatea BnF, accesat în
  10. CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. Discovery of the elements
  12. www.accademiadellescienze.it, accesat în
  13. Genealogia matematicienilor, accesat în
  14. IeSBE / Berlin, Nils-Iogan[*][[IeSBE / Berlin, Nils-Iogan (articol enciclopedic)|​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  15. Genealogia matematicienilor, accesat în
  16. Genealogia matematicienilor, accesat în
  17. Award winners : Copley Medal (în engleză), Societatea Regală din Londra, accesat în
  18. List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 33

Bibliografie
  • en Jorpes, J. Erik (). Jac. Berzelius: His Life and Work. Stockholm: Almquist and Wiksell.
    Traducere în limba engleză de Barbara Steele. Nu există traducere în limba română a acestei lucrări.
  • Jaime Wisniak (). „Jöns Jacob Berzelius A Guide to the Perplexed Chemist”. The Chemical Educator. 5 (6): 343–350. doi:10.1007/s00897000430a.
  • Paul Walden (). „Zum 100. Todestag von Jöns Jakob Berzelius am 7. August 1948”. Naturwissenschaften. 34 (11): 321–327. Bibcode:1947NW.....34..321W. doi:10.1007/BF00644137.
  • Holmberg, Arne (1933) Bibliografi över J. J. Berzelius. 2 parts in 5 vol. Stockholm: Kungl. Svenska Vetenskapsakademien, 1933–67. 1. del och suppl. 1–2. Tryckta arbeten av och om Berzelius. 2. del och suppl. Manuskript
  • Jorpes, J. Erik (1966) Jac. Berzelius – his life and work; translated from the Swedish manuscript by Barbara Steele. Stockholm: Almqvist & Wiksell, 1966. (Reissued by University of California Press, Berkeley, 1970 ISBN: 0-520-01628-9)
  • Partington, J. R. (1964) History of Chemistry; vol. 4. London: Macmillan; pp. 142–77

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.