Banine

Umm-El-Banine Assadoulaeff (în azeră Umm El-Banu Äsâdullayeva, cunoscută sub numele de Banine; n. , Bakı, Baku Governorate⁠(d), Imperiul Rus – d. , Paris, Franța) a fost o scriitoare franceză de origine azerbaidjană, nepoată a milionarului azer Musa Nagiev⁠(d) și fiică a omului de afaceri și politicianului azer Mirza Asadullaev⁠(d).[4] Ea a publicat sub pseudonimul Banine.

Banine

Banine în 1931
Date personale
Născută[1][2][3]
Bakı, Baku Governorate⁠(d), Imperiul Rus
Decedată (86 de ani)[1][2][3]
Paris, Franța
ÎnmormântatăInstitut médico-légal de Paris[*][[Institut médico-légal de Paris (morgue in Paris, France)|​]]
PărințiMirza Asadullaev[*]​
Cetățenie Franța
Ocupațiescriitoare
Limbi vorbitelimba franceză
Activitate
PseudonimBanine 
Limbilimba franceză 
Specie literarăautobiografie 

Biografie

Banine a emigrat în Franța în 1923, urmându-l pe tatăl ei, fost ministru în guvernul Republicii Democratice Azerbaidjan (decembrie 1918 - aprilie 1920). Întâi s-a mutat la Istanbul, unde și-a abandonat soțul cu care fusese forțată să se căsătorească la vârsta de cincisprezece ani, apoi a fugit la Paris. Acolo, după mulți ani, cunoștințele literare, printre care Henry de Montherlant, Nikos Kazantzakis și André Malraux, au îndemnat-o să publice. Banine și-a dedicat viata prezentării și popularizării istoriei și culturii Azerbaidjanului în Franța și Europa.[5] Cele mai cunoscute scrieri ale ei sunt Zile caucaziene și Zile pariziene. Banine, care a fost prietenă cu scriitorul german Ernst Jünger și cu scriitorul rus Ivan Bunin, relatează în cărțile ei povestea convertirii la romano-catolicism.

Înainte de moartea ei, Banine a publicat mai multe articole despre situația din Azerbaidjan.[5] A murit în octombrie 1992. În necrologul din ziarul Le Figaro a fost numită „unul dintre acele personaje de viață romanescă care a traversat un secol, atrăgând ca un magnet toate figurile singulare ale timpului lor”.[6]

Lucrări majore
  • Nami (Nami), Gallimard, 1942.
  • Zile caucaziene (Jours caucasiens), Julliard, 1946.
  • Zile pariziene (Jours parisiens), Julliard, 1947, Gris Banal, 2003.
  • Întâlniri cu Ernst Jünger (Rencontres avec Ernst Jünger), Julliard, 1951.
  • Am ales opiul (J'ai choisi l'opium), Stoc, 1959.
  • După (Après), Stock, 1962.
  • Franța străină (La France étrangère), S. O. S Desclée de Brouwer, 1968.
  • Apelul ultimei șanse (L'appel de la dernière chance), S.O.S, 1971.
  • Portretul lui Ernst Jünger: scrisori, texte, întâlniri (Portrait d'Ernst Jünger : lettres, textes, rencontres), La Table Ronde, 1971.
  • Fețele multiple ale lui Ernst Jünger (Ernst Jünger aux faces multiples), Lausanne, éditions L'Âge d'Homme, 1989.
  • Ce mi-a povestit Maria: spusele servitoarei Maria (Ce que Marie m’a raconté : le dit de la Servante Marie), Cahier Bleus, 1991.

Note
  1. International Standard Name Identifier, accesat în
  2. Banine, Open Library, accesat în
  3. Banine, Babelio
  4. „Mühacirət övladı”. Accesat în .
  5. en The Eventful Life of Banine. Visions of Azerbaijan Magazine. .
  6. William Pfaff. The Bullet's Song: Romantic Violence and Utopia. ISBN: 978-0-684-80907-6
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.