Avram Imbroane

Imbroane s-a născut la 9 decembrie 1880, în localitatea Kushtilj (Coștei), un sat locuit, în România, care este în prezent parte a Voivodinei, Serbia, dar a fost apoi inclus în sectoarele conduse de maghiară din Austria-Ungaria, și, istoric, în zona Banatului. Părinții lui erau țărani, aparținând straturilor inferioare ale comunității bananești românești.

Avram și-a terminat educația primară la școala de la Kuštilj, apoi a absolvit gimnaziul din Bela Crkva (Biserica Albă). El și-a petrecut anii de liceu în orașul transilvănean Brașov, absolvind liceul românesc Șaguna, Imbroane a fost ulterior înscris de Honvéd regal maghiar, a fost în serviciul militar în Regimentul 7 infanterie la Versec și apoi a absolvit școala militară din Szeged. Mai târziu a început să studieze legea la Universitatea din Budapesta, unde s-a implicat în mișcarea naționalistă românească, alături de Vasile Lucaciu și Octavian Goga , Florin Bengean, "Preotul Avram Imbroane, un cleric luptător pentru unitatea națională a poporului român", in Cuvântul Liber, 26 iunie 2015.

Cariera politică a lui Imbroane a luat amploare în timpul alegerilor din 1910, când a fost supraveghetor din partea candidatului Caius Brediceanu la Temesmóra (Moravița). Grupul "Drapelul", s-a despărțit de Partidul Național Român (PNR), sprijinind încorporarea Transilvaniei și a Banatului în România, mai degrabă decât autonomia culturală și politică în Austria. Această poziție a devenit o provocare pentru autoritățile maghiare după izbucnirea războiului cu Serbia, când Imbroane a ajuns să fie considerat un "agitator periculos". În toamna anului 1914, Imbroane a fugit în regatul încă neutru al României. El a devenit profesor de școală, dar i s-a oferit și un post în Ministerul Domeniilor Regale. Familia lui a reușit să i se alăture înainte de sfarșitul anului.

Pe 15 octombrie 1922, Imbroane a devenit membru al PNL, foștii rivali, noua sa afiliere fiind ridiculizată de ziarul de stângaAdevărul ca fiind "un caz extraordinar de transformare" Flaviu, "Un caz extraordinar de transformism", înAdevărul Octombrie 22, 1922, p. 1. Argetoianu, acuzat public de Averescu de ilegalități financiare, a părăsit Partidul Popular în decembrie 1923. Imbroane și întreaga sa secție din Banat, care s-au reîntors cu PP, l-au urmat pe fostul lider disident; alți transilvăneni, inclusiv Goga, au rămas loiali lui Averescu. Nicolae Imbroane a rămas, de asemenea, loial PP, și a candidat cu succes pe lista județului Caraș în timpul alegerilor din mai-iunie 1926. El a prezidat apoi "Blocul Deputaților Banățeni" din cadrul PP.

Imbroane a murit la București după o boală prelungită, la 23 septembrie 1938. Elogiului său de înmormântare, ținut de Sever Bocu, Imbroane a fost întristat întotdeauna de pierderea permanentă a satului său natal în favoarea Iugoslaviei, visând încă la o "fantastică viziune" a granițelor naturale asupra Tisei. Cariera lui Imbroane a fost revizitată de decenii mai târziu de Nicolae Corneanu, Metropola din Banat, care a atras atenția asupra lui Imbroane ca "model pentru oricine dorește să intre în politică" și s-a referit la combinația sa de principii și idei creștine naționale, Alin Ciupală, "Câmpineni și rudele lor ilustre. Urmașii Brătienilor stabiliți la Câmpina", in Oglinda de Azi, 7 iunie 2016. Cu toate acestea, în conformitate cu o piesă din 2014 în Renașterea de Lugoj, el rămâne o figură "puțin cunoscută" în regiunea sa natală, deși ar fi greu să găsim un reprezentant mai impresionant al orașului Lugoj.