ArcelorMittal

ArcelorMittal a fost creată prin preluarea producătorului de oțel din Europa de Vest Arcelor (Spania, Franța și Luxemburg) de către producătorul multinațional de oțel Mittal Steel , în 2006, la un cost de 40,37 euro pe acțiune, adică aproximativ 33 de miliarde de dolari în total. Mittal Steel a lansat o ofertă de preluare ostilă, care a înlocuit o fuziune planificată anterior între Arcelor și Severstal care nu primise suficientă aprobare din partea acționarilor.[7]

Întreprinderea rezultată în urma fuziunii a fost denumită ArcelorMittal și a avut sediul central în Luxemburg.[8][9] Firma rezultată producea aproximativ 10% din oțelul mondial și era de departe cea mai mare companie siderurgică din lume. În 2007, veniturile totale au fost de 105 miliarde de dolari.[10][11]

În februarie 2008, compania avea 320.000 de angajați în 60 de țări.[12] În octombrie 2008, capitalizarea de piață a ArcelorMittal era de peste 30 de miliarde de dolari,[13] după ce a atins un vârf de 32,5 miliarde de dolari în septembrie 2008. La sfârșitul anului 2008, compania a raportat un venit operațional de aproximativ 12 miliarde de dolari.[14]

În mai 2008, compania a plătit 604 milioane dolari australieni pentru o participație de 15% din compania australiană Macarthur Coal.[15] În decembrie 2008, ArcelorMittal a anunțat închiderea mai multor fabrici, inclusiv a fabricii Bethlehem Steel din Lackawanna, New York, și LTV Steel din Hennepin, Illinois. După achiziționarea de Kryvorizhstal, cel mai mare producător de oțel din Ucraina, numărul de angajați a fost redus de la 57.000 la 30.000.

În 2010, venitul operațional al companiei a scăzut la 4,9 miliarde de dolari, vânzările scăzând cu 10% față de anul precedent, iar veniturile scăzând cu 50%, pe fondul prăbușirii prețurilor la oțel. În 2011, compania a început să-și reducă producția europeană pentru a se alinia la cererea redusă de oțel. De asemenea, a vândut Skyline Steel și Astralloy unui rival, Nucor, pentru 605 milioane de dolari.[16] La 26 ianuarie 2011, divizia de oțel inoxidabil s-a desprins ca o nouă companie, Aperam. Începând cu 2012, din cauza supracapacității și a cererii reduse din Europa, a oprit 9 din cele 25 de furnale înalte; în octombrie 2012 a închis definitiv două furnale înalte la Florange, Franța.[17] La 31 octombrie 2012, compania a raportat o pierdere de 709 milioane de dolari în al treilea trimestru, față de un profit de 659 milioane de dolari în aceeași perioadă a anului trecut, invocând încetinirea economiei chineze.[18] În 2012, ArcelorMittal avea datorii de 22 de miliarde de dolari.[19]

În România, ArcelorMittal a deținut combinatele de la Galați și Hunedoara (fostele mari combinate siderurgice - Sidex Galați și Siderurgica Hunedoara), producătorii de țevi din Roman și Iași (Petrotub Roman și Tepro Iași), operatorul portuar Romportmet Galați precum și filiala locală a companiei de construcții ArcelorMittal Construction[20].

Combinatul siderurgic de la Galați — Sidex — a fost cumpărat de LNM Holdings NV în noiembrie 2001, de la statul român[21]. Valoarea tranzacției a fost de 70 de milioane de dolari[21].Tranzacția a inclus angajamente investiționale de 351 milioane de dolari și un capital de lucru de 100 milioane de dolari[21]. Începând cu 2004, Mittal Steel Galați este parte a Mittal Steel, companie formată prin fuziunea companiilor LNM Holdings NV și Ispat International N. V[21].

La momentul privatizării, compania producea pierderi de 1 milion de dolari pe zi, datorită căpușării[21]. Dezcăpușarea a adus combinatul la profit în doi ani după privatizare, fără ca proprietarul să facă investiții semnificative[21]. ArcelorMittal Galați avea în mai 2008 13.650 de salariați, iar producția realizată în 2007 a fost de 4,4 milioane de tone de oțel lichid. În momentul privatizării, în 2001, unitatea siderurgică număra 27.000 de angajați[22].