Antoine Meillet

Paul Jules Antoine Meillet, pe scurt: Antoine Meillet, (n. , Moulins, Auvergne, Franța – d. , Châteaumeillant, Centre-Val de Loire, Franța) este principalul lingvist francez al primelor decenii din secolul al XX-lea.

Antoine Meillet
Date personale
Nume la nașterePaul Jules Antoine Meillet
Născut[1][2][3][4]
Moulins, Auvergne, Franța[5][6][7]
Decedat (69 de ani)[5][8][9][10]
Châteaumeillant, Centre-Val de Loire, Franța[5][6][11]
ÎnmormântatMoulins
Cetățenie Franța
Ocupațiegrammarian[*][[grammarian (student or scholar of grammar)|​]]
Indo-Europeanist[*][[Indo-Europeanist (person who studies Indo-European languages)|​]]
armenologist[*][[armenologist (scholar of Armenian studies)|​]]
slavist[*]​
lingvist
Limbi vorbitelimba franceză[12][13][14]
limba armeană
limba slavă veche
StudiiUniversitatea din Paris
Facultatea de Litere din Paris[*]​
PregătireLouis Havet[*][[Louis Havet (French latinist and hellenist)|​]][15]
Michel Bréal[*][[Michel Bréal (French philologist (1832–1915))|​]][15]
Ferdinand de Saussure[15]
James Darmesteter[*][[James Darmesteter (French author, orientalist, and antiquarian)|​]][15]
Abel Bergaigne[*][[Abel Bergaigne (French indologist)|​]][15]
Victor Henry[*]​[15]
Sylvain Lévi[*][[Sylvain Lévi (French orientalist and indologist (1863–1935))|​]][15] 
Profesor pentruAndré Martinet[*]​[15], Joseph Vendryes[*][[Joseph Vendryes (French linguist)|​]][15], Louis Hjelmslev[*][[Louis Hjelmslev (Danish linguist)|​]], Émile Benveniste[*][[Émile Benveniste (French linguist (1902–1976))|​]][15], Marcel Cohen[*][[Marcel Cohen (French linguist)|​]][15], Georges Dumézil[15], Michel Lejeune[*][[Michel Lejeune (French linguist)|​]][15], Louis Renou[*][[Louis Renou (French academic)|​]][15], Lucien Tesnière[*]​[15], Jean Paulhan, Alexandru Graur[16] 
Limbilimba franceză 
PatronajCollège de France[17]
École nationale des langues orientales vivantes[*][[École nationale des langues orientales vivantes |​]][18]
École pratique des hautes études[*]​[18]
Revue des études arméniennes[*][[Revue des études arméniennes (academic journal about armenology)|​]] 
Note
Premiiprix Volney[*][[prix Volney |​]]
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​[19]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​
Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ 

Biografie

De origine bourboneză, fiu al unui notar din Châteaumeillant, Cher, Antoine Meillet își face studiile secundare la Liceul Théodore-de-Banville din Mouins, Allier. Student la Facultatea de Litere din Paris, începând din 1885, a urmat cursurile lui Louis Havet, la Sorbona, ale lui Michel Bréal la Collège de France și ale lui Ferdinand de Saussure la École pratique des hautes études. După Saussure, asigură cursul de gramatică comparată, pe care îl completează, începând din 1894, printr-o conferință despre iraniană.

În 1887 Antoine Meillet își susține teza de doctorat în litere: Recherches sur l'emploi du génitif-accusatif en vieux-slave[20]. În 1905, ocupă catedra de gramatică comparată la Collège de France, unde își consacră cursurile istoriei și structurii limbilor indo-europene.

Opere principale
  • Esquisse d'une grammaire comparée de l'arménien classique, 1903.
  • Introduction à l'étude comparative des langues indo-européennes, 1903.
  • Les dialectes indo-européens, 1908.
  • Aperçu d'une histoire de la langue grecque, 1913.
  • Altarmenisches Elementarbuch, 1913. Heidelberg
  • Linguistique historique et linguistique générale, 1921.
  • Les origines indo-européennes des mètres grecs, 1923.
  • Esquisse d'une histoire de la langue latine, 1928. Éd. Klincksieck, ISBN 2-252-01871-2
  • La méthode comparative en linguistique historique, 1928.
  • Dictionnaire étymologique de la langue latine, 1932 (en collab. avec Alfred Ernout (1879-1973), éd. augmentée, par Jacques André (1910-1994), Paris : Klincksieck, 2001, ISBN 2-252-03359-2 Notice n° : FRBNF37707942)

Note
  1. Certificat de naștere
  2. Autoritatea BnF
  3. Encyclopædia Britannica
  4. Necrolog
  5. Autoritatea BnF, accesat în
  6. Мейе Антуан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​
  7. Certificat de naștere
  8. Мейе Антуан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​
  9. „Antoine Meillet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  10. Antoine Meillet, SNAC, accesat în
  11. https://www.persee.fr/doc/crai_0065-0536_1952_num_96_4_10016, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. Autoritatea BnF, accesat în
  13. Czech National Authority Database, accesat în
  14. CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  15. http://www.slp-paris.com/spip.php?article4, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  16. (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1976/11/romania_literara_1976_11_48.pdf Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  17. Lista profesorilor de la Collège de France (PDF)
  18. Bibliothèque nationale de France
  19. Baza de date Léonore, accesat în
  20. În românește, Cercetări asupra folosirii genitiv-acuzativului în slava veche

Bibliografie
  • Fryba Anne-Marguerite, Maurice Grammont, Antoine Meillet et l'institutionnalisation de la linguistique en France, Revue des langues romanes 105, 2001, 503-517.
  • Charles de Lamberterie (1997), Milman Parry et Antoine Meillet, in Hommage à Milman Parry. Le style formulaire de l’épopée homérique et la théorie de l’oralité poétique, Françoise Létoublon (éd.). Amsterdam, Gieben, 1997
  • Gabriel Bergounioux et Charles de Lamberterie , Meillet Aujourd'hui, Peeters, Leuven-Paris, 2006.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.