António Carneiro

António Teixeira Carneiro Júnior (n. , Amarante, Districtul Porto, Portugalia – d. , Porto, Portugalia) a fost un pictor, ilustrator, poet și profesor de artă portughez.

António Carneiro
Date personale
Născut[1][2][3]
Amarante, Districtul Porto, Portugalia
Decedat (57 de ani)[3]
Porto, Portugalia
CopiiCláudio Carneyro[*][[Cláudio Carneyro (compozitor portughez)|​]]
Carlos Carneiro[*][[Carlos Carneiro (pictor portughez)|​]]
Cetățenie Portugalia
 Regatul Portugaliei
Ocupațiepictor
poet
Locul desfășurării activitățiiPorto
Limbi vorbitelimba portugheză
Activitate
Domeniu artisticpictură 
StudiiUniversitatea din Porto[*]​ 
Mișcare artisticăexpresionism 

Biografie

Născut într-o familie din clasa muncitoare, la vârsta de șapte ani, a fost părăsit de tatăl său și și-a pierdut mama nu mult timp după aceea. În 1879, a fost plasat într-un orfelinat condus de Santa Casa da Misericórdia⁠(d). Acolo a primit educația de bază și a luat primele lecții de desen.[4]

Talentul său a fost remarcat devreme și datorită eforturilor profesorului său și a directorului școlii, a reușit să se înscrie la "Escola Superior de Belas-Artes do Porto" în 1884, unde a studiat cu pictorul João Marques de Oliveira până în 1888. În acel an, a împlinit optsprezece ani și a părăsit orfelinatul, începând sculptura sub îndrumarea lui António Soares dos Reis⁠(d), dar a revenit la pictură după sinuciderea lui Reis, intrând în atelierul lui João António Correia.[5] În 1891, a scris primele sale poezii și, doi ani mai târziu, s-a căsătorit. În 1895, s-a reunit cu tatăl său, care se întorsese din Brazilia.[4]

Doi ani mai târziu, a putut să meargă la Paris după ce a primit o bursă sponsorizată de António Borges, marchiz de Praia e Monforte. A urmat cursurile Académiei Julien, studiind cu Jean-Paul Laurens și Jean-Joseph Benjamin-Constant⁠(d).[4] În 1900, a câștigat o medalie de argint la Exposition Universelle pentru tripticul „Viața”.[5] S-a întors la Porto în 1911 și a devenit profesor la Escola. Neputând să trăiască din artă, și-a luat o pauză de doi ani pentru a expune în Brazilia între 1914 și 1916.[5] După întoarcerea sa, a fost numit președinte al departamentului de desen în 1918.

În acești ani, a devenit colaborator la mai multe reviste, inclusiv Atlantida (Atlantis), și s-a alăturat unei noi organizații culturale numită Renascença Portuguesa (Renașterea portugheză), al cărui mentor a fost prietenul său, poetul Teixeira de Pascoaes⁠(d); proiectând logo-ului revistei lor. De asemenea, a ilustrat lucrările mai multor autori, printre care António Correia de Oliveira⁠(d) și João de Deus⁠(d).[4]

În 1925, moartea fiicei sale, Josefina, a avut un efect semnificativ asupra muncii sale. În ciuda efectelor emoționale ale acelei tragedii, el a acceptat o numire ca director al Școlii în 1929. Cu toate acestea, nu a lucrat niciodată în această calitate, deoarece se afla în vacanță în Brazilia la momentul numirii sale și a murit la scurt timp după întoarcerea sa.[4]

În 1936, a fost publicată cartea sa de poezie, Solilóquios: sonetos póstumos, cu o introducere de Júlio Brandão.

Referințe
  1. Antonio Texeira Carneiro, accesat în
  2. Antonio Texeira Carneiro, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
  3. António Teixeira Carneiro, Carneiro, António Teixeira[*][[Carneiro, António Teixeira (encyclopedia article)|​]]
  4. Biography : "António Carneiro, Antigo Estudante da Academia de Belas-Artes do Porto" from the University of Porto⁠(d).
  5. Brief biography[nefuncțională] from the Centro de Arte Moderna @ the Calouste Gulbenkian Foundation⁠(d) website, with a gallery of paintings and drawings.

Lecturi suplimentare
  • Laura Castro, António Carneiro, Inapa, 1997,ISBN: 972-8387-25-3
  • António Carneiro 1872–1930: exposição retrospectiva do 1 centenário Junho–Julho 1973, (catalog expoziție), Museu Nacional Soares dos Reis, 1973

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.