Angelo Monteverdi

Angelo Monteverdi (n. , Cremona, Lombardia, Regatul Italiei – d. , Lavinio⁠(d), Anzio, Lazio, Italia) a fost un filolog italian.

Angelo Monteverdi
Date personale
Născut[1][2]
Cremona, Lombardia, Regatul Italiei
Decedat (81 de ani)[1][2]
Lavinio⁠(d), Anzio, Lazio, Italia
Cetățenie Italia (–)
 Regatul Italiei (–)
Ocupațiefilolog[*]​
cadru didactic universitar[*]​
romanist
medievist
Locul desfășurării activitățiiMilano
Roma
Limbi vorbitelimba italiană[3][4]
limba franceză
limba spaniolă
limba portugheză
limba germană
PregătireFrancesco Novati[*][[Francesco Novati (Italian philologist)|​]] 
Limbilimba italiană 
PatronajUniversitatea din Fribourg[*]​
Università degli Studi di Milano
Universitatea Sapienza din Roma 
Note
PremiiEhrendoktor der Humboldt-Universität zu Berlin[*][[Ehrendoktor der Humboldt-Universität zu Berlin |​]] 

Biografie

A slujit în Primul Război Mondial ca ofițer, mai întâi la Detașamentul teritorial de miliție Porretta, apoi pe front (inițial în Regimentul 227 Infanterie și apoi în Regmentul 6 Infanterie). În timpul conflictului a ținut un jurnal. Într-o perioadă de doi ani (1918-1919) a fost atașat militar adjunct la Legația Italiană din Berna.

Ca elev al lui Francesco Novati, a fost profesor de filologie romanică la Universitatea Elvețiană din Fribourg (1922-1932), apoi la Statale di Milano (1932-1942) și, în cele din urmă, la Universitatea Sapienza din Roma, unde i-a succedat lui Giulio Bertoni, ca director al Institutului de Filologie Romanică. A fost și decanul Facultății de Literatură și Filozofie. La această școală au fost formați câțiva filologi importanți.

A fost membru național și, din 21 februarie 1965, și președinte al Academiei dei Lincei. Codirector al revistelor Medieval Studies și Studj Romance, director al Culturii Neolatine, s-a ocupat mai ales de relația dintre limbă și cultură în perioada originilor literaturii romanice. A fost vicepreședinte al Société de Linguistique Romane din 1965 până la moartea sa. A fost și membru al Academiei Arcadia.

Biblioteca Facultății de Litere și Filosofie a Universității „La Sapienza” din Roma a fost numită după el, iar aici se păstrează un fond de lucrări bogat (circa 3.000 de materiale) care i-au aparținut.

L-a nominalizat pe Tudor Arghezi pentru Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 1965.

Opera
  • La Leggenda di S. Eustachio, în: Studi medievali, Bd. 3, 1908/1911, ISSN 0391-8467, pp. 169–229 (Tesa di laurea).
  • Le Origini, Vallardi, Milano, 1926.
  • Testi volgari italiani anteriori al duecento (= Testi Romanzi per uso delle Scuole, NS 3), Maglione, Roma, 1935.
  • Testi volgari italiani dei primi tempi (= Istituto di Filologia Romanza della R. Università di Roma. Testi e manuali, nr. 24, ZDB-ID 404888-x), Societa Tipografica Editrice Modenese, Modena, 1941, (ediția a II-a, Modena, 1948).
  • Saggi neolatini (= Storia e Letteratura, 9, ZDB-ID 847362-6), Storia e Letteratura, Roma, 1945.
  • L'epopea francese (= Corsi dell'Università degli Studi di Roma, Facoltà di Lettere e Filosofia, 57, OCLC 314486000), Edizioni Italiane, Roma, 1947.
  • Manuale di avviamento agli studi romanzi. Le lingue romanze, Vallardi, Milano, 1952.
  • Studi e saggi sulla letteratura italiana dei primi secoli, Ricciardi, Milano, 1954.
  • Frammenti critici leopardiani, Tipografia del Senato del Dott. G. Bardi, Roma, 1959, (ediție publică: Edizioni Scientifiche Italiane, Napoli, 1967, ZDB-ID 1345258-7).[5]

Note
  1. Autoritatea BnF, accesat în
  2. Angelo Monteverdi, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în
  3. Autoritatea BnF, accesat în
  4. Czech National Authority Database, accesat în
  5. Lucrări publicate

Bibliografie
  • Gianfranco Contini, Angelo Monteverdi, Roma, Academia Națională dei Lincei, 1968.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.