Andrei Severnîi

În 1935 a absolvit Facultatea de Mecanică și Matematică, Universitatea de Stat din Moscova. În perioada 1935-1939 a urmat aspirantura și din 1939 până în 1943 doctorantura în cadrul Academiei de Științe a URSS.

După al Doilea Război Mondial, a fost repartizat la Observatorul din Crimeea, care avea inițial sediul la Sîmeiiz, în Crimeea, pe litoralul Mării Negre, și a fost apoi implicat în procesul de construire a unui nou observator la Naucine, în Munții Crimeii.

El a fost director la Observatorul de Astrofizică din Crimeea în perioada 1952 - 1987 și vicepreședinte al Uniunii Astronomice Internaționale între 1964 - 1970.

O mare parte din munca lui s-a concentrat pe erupțiile solare, izbucnirile bruște de energie în zonele mici de pe suprafața soarelui, pe care el a încercat să le lege de existența unor câmpuri magnetice solare.

În 1951 publică lucrarea „Точная теория волн установившегося вида на поверхности тяжёлой жидкости” („O teorie exacta a formei undelor de echilibru pe suprafața unui lichid greu”). În 1976 descoperă oscilația Soarelui cu o perioadă de 2 ore și 40 de minute.

El a primit Premiul Stalin în 1952 pentru studiul său privind erupțiile solare și titlul de Erou al Muncii Socialiste în 1973, cea mai mare distincție civilă sovietică.

• Ordinul Lenin (1973, 1983)
• Ordinul Drapelul Roșu al Muncii (1961, 1963)

• Obituary -- „Andrei B. Severny, 73, Top Soviet Astronomer.” New York Times, 21 aprilie 1987.
• Keith Davies - Evidence for a Young Sun
• Severny, A.B., Kotov, V.A., and Tsap, T.T., 1976. „Observations of solar pulsations”, Nature, vol. 259, p. 89.