Andrei Naum

Andrei Naum s-a născut în 1875. Familia Naum, care este de origine aromână, a fost strămutată din Macedonia în România, în secolul al XIXlea.[2] Într-un interviu, Gellu Naum povestea despre familia tatălui său: Familia lui venise în România cu oile, pe jos, demult, pe când turcii vroiau să-i omoare în Macedonia. Ei sunt români macedoneni. Armâni, cum zic ei.[3]

A publicat poezii în revista Lumea nouă, sub pseudonimul Andrei din Zegovia. A publicat și în revista Literatura și arta română (care a apărut între 1896 și 1910, sub conducerea lui Nicolae Petrașcu)[4] și în revista Freamătul, care apărea din 1908 la Bârlad[5].

Criticii îl situează pe Andrei Naum în ramura "proletară" a mișcării simboliste românești, alături de Alexandru Toma, George Bacovia, Traian Demetrescu și Mihail Cruceanu.[6]

În 1915 s-a înrolat voluntar și a fost repartizat în Regimentul 63 infanterie, cu care a luptat în Muntenia și Dobrogea. A fost rănit de două ori, dar nu a părăsit frontul, murind, apoi, eroic în timpul bătăliei de la Mărășești, având gradul de căpitan de rezervă[7], la doi ani după nașterea fiului său, Gellu Naum.

• Poesii postume, Editura Viața românească, București, 1921
• Poezii, Editura Casa Școalelor, București, 1944, (cu prefață de Ion Petrovici)