Andreas, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha

Andreas, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha, Duce de Saxonia (Andreas Michael Friedrich Hans Armin Siegfried Hubertus; n. 21 martie 1943) este Șeful Casei de Saxa-Coburg și Gotha din 1998. El este nepot al lui Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, ultimul duce de Saxa-Coburg și Gotha care a domnit.

Prințul Andreas

Prințul la nunta Prințesei Madeleine a Suediei, iunie 2013
Date personale
Nume la naștereAndreas Michael Friedrich Hans Armin Siegfried Hubertus
Născut (81 de ani) 78
Schloss Casel, Niederlausitz
PărințiFriedrich Josias, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha
Contesa Viktoria-Luise de Solms-Baruth
Frați și suroriAdrian von Sachsen-Coburg und Gotha[*][[Adrian von Sachsen-Coburg und Gotha (Prince of Saxe-Coburg and Gotha)|]]
Căsătorit cuCarin Dabelstein
CopiiPrințesa Stephanie
Prințul Hubertus
Prințul Alexander
Cetățenie Germania
Religiecreștinism
Ocupațiepolitician
Limbi vorbitelimba germană
Apartenență nobiliară
TitluriPrinz von Sachsen-Coburg und Gotha[*][[Prinz von Sachsen-Coburg und Gotha (articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia)|]]
Familie nobiliarăCasa de Saxa-Coburg și Gotha
Șeful Casei de Saxa-Coburg și Gotha
Domnie23 ianuarie 1998 – prezent
PredecesorPrințul Friedrich Josias
SuccesorPrințul Hubertus

Biografie

Prințul Andreas s-a născut la castelul Casel ca singurul fiu al lui Friedrich Josias, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha și a primei lui soții, Contesa Viktoria-Luise de Solms-Baruth. Părinții săi au divorțat în 1946 când Andreas avea trei ani. În 1949 el s-a mutat, împreună cu mama sa și cu cel de-al doilea soț al ei, la New Orleans în Statele Unite unde și-a petrecut copilăria.[1]

Prințul Andreas a devenit moștenitor aparent la conducerea casei ducale la 6 martie 1954, când tatăl său a preluat conducerea. De la vârsta de 16 ani el a făcut vizite regulate în Germania pentru a se pregăti pentru viitorul rol ca șef al casei ducale, întorcându-se permanent în 1965. Și-a finalizat serviciul militar între 1966 și 1968 la batalionul nr.6 de blindate de recunoaștere cu sediul la Eutin, Schleswig-Holstein.[1] After leaving the army he trained as a timber merchant in Hamburg from 1969 to 1971. După ce a părăsit armata s-a pregătit ca comerciant de cherestea la Hamburg 1969-1971.

Șef al casei ducale

Prințul Andreas a succedat la conducerea Casei de Saxa-Coburg și Gotha după decesul tatălui său la 23 ianuarie 1998.[1] Deși Prințul Andreas este seniorul dinastic pe linie masculină descendent al Prințului Albert, el nu este moștenitor al titlului bunicului său de Duce de Albany; în schimb, fiul său Hubertus ar putea moșteni titlul de la ultimul Duce de Albany prin bunicul său, Johann Leopold, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha[2] Johann Leopold a fost fiul cel mare al fostului Duce de Albany, însă din cauza căsătoriei morganatice pe care a făcut-o a trebuit să renunțe la drepturile dinastice asupra Saxa-Coburg și Gotha.

Prințul Andreas are cetățenie germană și britanică și este un văr primar al regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei. El este nașul fiicei celei mici a regelui, Prințesa Madeleine, Ducesă de Hälsingland și Gästrikland.

Prințul Andreas este proprietarul Castelului Callenberg din Coburg și a Castelului Greinburg din Grein, Austria. El gestionează moșiile familiei, inclusiv ferme, păduri și imobiliare.[1]

Căsătorie și copii

La Hamburg la 31 iulie 1971, Andreas s-a căsătorit cu Carin Dabelstein (n. 16 iulie 1946), fiica lui Adolf Wilhelm Martin Dabelstein, Fabrikant, Kaufmann, și a Irma Maria Margarete Callsen.[3] Căsătoria, deși inegală ca rang, nu este considerată morganatică și a fost autorizată de tatăl lui Andreas. Ei au trei copii:

  1. Prințesa Stephanie Sibylla de Saxa-Coburg și Gotha (n. 31 ianuarie 1972, Hamburg)
  2. Hubertus, Prinț ereditar de Saxa-Coburg și Gotha (n. 16 septembrie 1975, Hamburg), moștenitorul aparent
  3. Prințul Alexandrer Philip de Saxa-Coburg și Gotha (n. 4 mai 1977, Coburg).

Note

  1. Official family website
  2. HGSachsen-CG at heraldica.org
  3. Genealogisches Handbuch des Adels
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.