André Vingt-Trois

André Armand Vingt-Trois (Pronunție în franceză: /andʁe aʁmɑ̃ vɛ̃‿tʁwa/, n. , Paris, Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) este un cardinal francez, arhiepiscop emerit al Arhidiecezei de Paris și fost președinte al Conferinței Episcopilor din Franța (CEF) (2007-2013).

André Vingt-Trois
Date personale
Născut (81 de ani)[1][2][3]
Paris, Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Cetățenie Franța
ReligieBiserica Catolică[4]
Ocupațiescriitor
preot catolic[*]
diacon catolic[*]
episcop catolic[*]
Limbi vorbitelimba franceză[5]
Funcția episcopală
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()[6]
Knight in the Order of the Holy Sepulchre[*][[Knight in the Order of the Holy Sepulchre |]]
Ordinului Național de Merit în grad de ofițer[*] ()[7]
Semnătură
Prezență online

Biografie

Tinerețea și începutul carierei ecleziastice

André Armand Vingt-Trois s-a născut la Paris în arondismentul al cincilea, într-o familie originară din Franche-Comté. Tatăl său era Armand Vingt-Trois, iar mama sa era Paulette Vuillamy. Numele său de familie sub formă de număr[8] a fost dat, se pare, unui străbun abandonat. Ar putea fi:

„numărul unei uși sau numărul unui pat sau numărul unei zile”
Cardinal André Vingt-Trois, Une mission de liberté, entretiens avec Pierre Jouve, Denoël, 2010, ISBN 978-2-20726187-3.

.

După studii la Liceul Henri IV, a intrat în 1962 la seminarul Saint-Sulpice, la Issy-les-Moulineaux. A fost hirotonit preot la 28 iunie 1969 de către cardinalul François Marty, apoi a fost numit vicar al parohiei Sainte-Jeanne de Chantal din cel de-al XVI-lea arondisment al Parisului, al cărui preot era Jean-Marie Lustiger. În 1974 a fost numit director la seminarul de la Saint-Sulpice, unde a predat teologia Sfintelor Sacramente (teologia Sfintelor Taine).

Când Jean-Marie Lustiger a devenit arhiepiscop al Parisului, acesta l-a numit pe André Vingt-Trois vicar general, calitate în care a contribuit la toate inițiativele de început de episcopat ale cardinalului Lustiger (École cathédrale de Paris, Radio Notre-Dame, redecuparea sectoarelor parohiale, revizuirea formării preoților). La 25 iunie 1988 a fost numit episcop auxiliar de Paris, cu titlul de episcop titular de Thibilis[9], și hirotonit la 14 octombrie 1989.

Este membru al Consiliului Pontifical pentru Familie din februarie 1995.

În noiembrie 1998 a fost ales președinte al Comisiei Episcopale pentru Familie.

Arhiepiscop de Tours, apoi de Paris

La data de 21 aprilie 1999 a fost numit arhiepiscop de Tours.

Fiind discipol al cardinalului Lustiger, al cărui adjunct a fost 18 ani, a fost numit arhiepiscop de Paris[10] de către papa Ioan Paul al II-lea, la data de 11 februarie 2005, ziua sărbătorii Notre-Dame de Lourdes. El succede cardinalului Lustiger care era în funcție din 2 februarie 1981 și care demisionase la vârsta de 75 de ani, după cum cere regulamentul. Monseniorul André Vingt-Trois a fost instalat la 5 martie 2005 devenind astfel cel de-al 30-lea arhiepiscop al Parisului.

La 9 martie 2007 a fost numit membru al Congregației pentru Episcopi de către papa Benedict al XVI-lea.[11]

A dat cuminecarea / împărtășania și a administrat mirugerea (maslul) cardinalului Lustiger, cu puțin timp înainte de decesul acestuia, la 5 august 2007.
A doua zi, 6 august 2007, cardinalul Vingt-Trois a celebrat o mesă nocturnă la Catedrala Notre-Dame din Paris pentru odihna sufletului defunctului cardinal.

La 5 noiembrie 2007 a fost ales președinte al Conferinței Episcopilor din Franța (CEF).

André Vingt-Trois a fost creat cardinal-preot, cu titlul de Saint-Louis-des-Français, în Consistoriul din 24 noiembrie 2007. Anunțul a fost făcut de papa Benedict al XVI-lea, la 17 octombrie 2007.

Este membru al Congregației pentru Episcopi[12], al Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranților și Persoanelor în Deplasare[13] și al Comitetului Președinției Consiliului Pontifical pentru Familie[12].

La 25 iulie 2012 a trimis episcopilor din Franța o scrisoare conținând o propunere națională de rugăciune pentru Franța cu ocazia Sărbătorii Adormirea Maicii Domnului (15 august).[14]

Din 2012 este membru al Congregației pentru Bisericile Orientale.

Decorații

  • Monseniorul André Vingt-Trois a fost promovat ofițer al Legiunii de Onoare, la 21 ianuarie 2012.

Scrieri

  • Alain Norvez, Maïten Court, et André Vingt-Trois, Dossier cohabitation juvénile, Paris, Éditions Chalet, 1989, 190 p. (ISBN 978-2-7023-0311-5)
  • André Vingt-Trois, Connaître la foi catholique, Paris, Éditions Le Sénévé, 2000 (ISBN 978-2-910812-55-3)
  • André Vingt-Trois, Le petit guide de la Foi catholique, Paris, Éditions Le Sénévé, 2001 (ISBN 978-2-283-73147-5)
  • André Vingt-Trois, La famille, Paris, Éditions Fleurus, coll. « Parole d'Église », 2002 (ISBN 978-2-7289-1014-4)
  • André Vingt-Trois, collectif, Voici l'homme: Conférences de Carême à Notre-Dame de Paris, Les Plans, Suisse, Éditions Parole et Silence, 2006, 161 p. (ISBN 978-2-84573-399-2)
  • Claude Dagens, Pierre Faure, Hélène Bricout, et André Vingt-Trois, Le sacrement de mariage: Guide pastoral du nouveau Rituel, Paris, Éditions du Cerf, 2006, 169 p. (ISBN 978-2-204-08106-1) (OCLC 469660058)
  • André Vingt-Trois, Les signes que Dieu nous donne, Les Plans, Suisse, Éditions Parole et Silence, 2007, poche, 168 p. (ISBN 978-2-84573-601-6)
  • André Vingt-Trois, Croire, espérer, aimer, Paris, Presses de la Renaissance, 2007, 343 p. (ISBN 978-2-7509-0364-0) (LCCN 2008366191)
  • Alain Norvez, Maïten Court, et André Vingt-Trois, L'Espérance Portée par l'Église et le Témoignage des Chrétiens, Neuilly, France, Éditions de l'Emmanuel, 2008
  • André Vingt-Trois et Michel Cool, La liberté dans la foi: Entretiens avec Michel Cool, La Tour d'Aigues, France, Éditions de l'Aube, coll. « Monde en cours/A voix nue », 2008, 123 p. (ISBN 978-2-7526-0509-2)
  • André Vingt-Trois, collectif, Qui dites-vous que je suis ? : Conférences de Carême à Notre-Dame de Paris, Les Plans, Suisse, Éditions Parole et Silence, 2008, 157 p. (ISBN 978-2-84573-646-7)
  • André Vingt-Trois, Évêques, prêtres et diacres: Année du Sacerdoce, Montréal, (Québec), Canada, Éditions Médiaspaul, 2009, 166 p. (ISBN 978-2-7122-1111-0)
  • André Vingt-Trois, collectif, Qu'est-ce que la vérité?, Les Plans, Suisse, Éditions Parole et Silence, 2009, 151 p. (ISBN 978-2-84573-760-0)
  • André Vingt-Trois, Une mission de liberté: entretiens avec Pierre Jouve, Paris, Éditions Denoël, coll. « Hors collection », 2010 (ISBN 978-2-207-26187-3)
  • André Vingt-Trois, Prier: pourquoi ? Comment ?, Paris, Éditions Pocket, 2010, 122 p. (ISBN 978-2-266-21112-3)
  • André Vingt-Trois, collectif, La famille: héritage ou avenir ? : Conférences de carême à Notre-Dame de Paris, Paris, Éditions Parole et Silence, 2011, 198 p. (ISBN 978-2-84573-924-6)
  • André Vingt-Trois, La famille, un bonheur à construire: des couples interrogent l'archevêque de Paris, Paris, Éditions Parole et Silence, 2011, 186 p. (ISBN 978-2-84573-905-5)
  • André Vingt-Trois, Quelle société voulons-nous ?, Paris, Éditions Pocket, 2012, 158 p. (ISBN 978-2-266-22579-3)

Note

  1. André Vingt-Trois, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
  2. André Vingt-Trois, Babelio
  3. Andre Vingt-Trois, Munzinger Personen, accesat în
  4. Catholic-Hierarchy.org, accesat în
  5. Autoritatea BnF, accesat în
  6. Décret du 30 décembre 2011 portant promotion et nomination (în franceză), Journal officiel de la République française. Document administratif, , p. 8, accesat în
  7. Décret du 14 novembre 2006 portant promotion et nomination (în franceză), Journal officiel de la République française. Document administratif, , p. 17122, accesat în
  8. Vingt-trois este numeralul 23 scris în litere.
  9. Thibilis era numele unui oraș numid din actuala provincie Guelma, în nord-estul Algeriei.
  10. În această calitate, este și „ordinar al catolicilor de rit oriental cu reședința în Franța și care nu au propriul lor ordinar” din 14 martie 2005.
  11. Bulletin de nomination sur le site du Vatican
  12. Numirea de către papa Benedict al XVI-lea a avut loc la 12 iunie 2008.
  13. Numirea de către papa Benedict la XVI-lea a avut loc la 12 iulie 2008.
  14. fr La Croix, 30 juillet 2012, Les évêques proposent de prier pour la France

Legături externe

Vezi și

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.