André Schwarz-Bart

André Schwarz-Bart (n. , Metz, Franța – d. , Les Abymes, Guadeloupe, Franța) a fost un scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1959 pentru romanul Le Dernier des justes.

André Schwarz-Bart
Date personale
Născut[1]
Metz, Franța
Decedat (78 de ani)[2][3][4][5]
Les Abymes, Guadeloupe, Franța
Cauza decesuluicomplicații chirurgicale[*]​
Căsătorit cuSimone Schwarz-Bart[*][[Simone Schwarz-Bart (novelist, short story writer, memoirist)|​]]
CopiiJacques Schwarz-Bart[*][[Jacques Schwarz-Bart (muzician francez)|​]]
Cetățenie Franța
Ocupațiescriitor
romancier[*]​
luptător în Rezistența Franceză[*]​
Limbi vorbitelimba franceză[6][7]
Limbilimba franceză 
Specie literarăroman 
Opere semnificativeLe Dernier des Justes[*][[Le Dernier des Justes |​]] 
Note
PremiiPremiul Goncourt
Jerusalem Prize[*][[Jerusalem Prize (litterature award of the City of Jerusalem)|​]]
Ordre des Arts et des Lettres[*]​ 

Biografie

Părinții lui Schwarz-Bart s-au mutat în Franța în 1924, cu câțiva ani înainte ca acesta să se nască. Prima sa limbă a fost idiș și a învățat să vorbească franceza pe stradă și în școala publică.[8] În 1941, părinții săi au fost deportați la Auschwitz. Curând după aceea, Schwarz-Bart, încă tânăr adolescent, s-a alăturat Rezistenței. Experiențele sale ca evreu din timpul războiului l-au determinat mai târziu să scrie romanul său cel mai important, relatând istoria evreiască prin ochii unui supraviețuitor rănit.

Și-a petrecut ultimii ani în Guadelupa, alături de soția sa, romanciera Simone Schwarz-Bart, ai cărei părinți erau originari din insulă. Cei doi au co-scris cartea Un plat de porc aux bananes vertes (1967). De asemenea, se sugerează că soția sa a colaborat cu el la La Mulâtresse Solitude.[9][10] Cei doi au primit Prix Carbet de la Caraïbe et du Tout-Monde în 2008 pentru întreaga lor operă literară.[11]

André Schwarz-Bart este cunoscut mai ales pentru romanul său Le Dernier des justes. Cartea, care urmărește povestea unei familii evreiești din timpul cruciadelor până la camerele de gaz din Auschwitz, i-a adus lui Schwarz-Bart Premiul Goncourt în 1959. A câștigat Premiul Ierusalim în 1967.

A murit în urma unor complicații survenite după o intervenție chirurgicală la inimă în 2006.

Unul dintre cei doi fii ai săi cu Simone este Jacques Schwarz-Bart, un important saxofonist de jazz.

Bibliografie
  • (1959) Le Dernier des Justes
  • (1967) Un plat de porc aux bananes vertes, împreună cu Simone Schwarz-Bart
  • (1972) La Mulâtresse Solitude
  • (1989) Hommage à la femme noire în colaborare cu Simone Schwarz-Bart
  • (2009) L'étoile du matin

Note
  1. Bibliothèque nationale de France, accesat în
  2. Autoritatea BnF, accesat în
  3. Andre Schwarz-Bart, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  4. André Schwarz-Bart, SNAC, accesat în
  5. André Schwarz-Bart, Find a Grave, accesat în
  6. Autoritatea BnF, accesat în
  7. CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. Jean Daltroff, « André Schwarz-Bart et la ville de Metz », Les Cahiers lorrains, nr. 1-2, 2012, p. 68-81
  9. Hunter (2002).
  10. R. Z. Sheppard, "Books: Out of Africa", TIME, February 5, 1973.
  11. Aude Désiré (). „Simone et André Schwarz-Bart, lauréats du prix Carbet”. Association Mamanthé. Arhivat din original la . Accesat în .
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.