Anatemă

Anatema (din greacă ἀνάθεμα[1]) este o formulă de blestem folosită pentru prima dată de Pavel (Romani 9:3, Corinteni 16,22), mai târziu de biserică, cu ocazia excomunicărilor.

Sensul cuvântului anatema este acela de condamnare, excludere din societate, pieire eternă. Ea se aplică atât clericilor cât și mirenilor.[2]

Mica anatemă (excommunicatio minor) reprezintă refuzul acordării sacramentelor sau a titlului de preot, iar Marea anatemă (excommunicatio major) înseamnă excluderea din biserică.

Referințe

„Anatema”. Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat în 7 iunie 2015.
„Abateri și delicte în dreptul penal bisericesc!”. Arhivat din original la 19 martie 2016. Accesat în 6 iulie 2013.

Legături externe

Despre Anatema la enciclopedia OrthodoxWiki
Binecuvântare și blestem: cu sau fără Dumnezeu^{[nefuncțională]} , 14 februarie 2010, Diac. George Aniculoaie, Ziarul Lumina

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[1] „Anatema”. Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat în 7 iunie 2015.

[2] „Abateri și delicte în dreptul penal bisericesc!”. Arhivat din original la 19 martie 2016. Accesat în 6 iulie 2013.