Ana de Châtillon
Ana de Châtillon sau Agnès de Antiohia, cunoscută și sub numele de Agnès de Châtillon (n. 1154, Principatul de Antiohia – d. 1184, Székesfehérvár, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria), aparținând Casei de Châtillon, a fost regină a Ungariei ca soție a regelui Béla al III-lea, din 1172 până la sfârșitul vieții și mamă a regilor Imre și Andrei al II-lea ai Ungariei.
| Ana de Châtillon | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1154 Principatul de Antiohia |
| Decedată | 1184 (30 de ani) Székesfehérvár, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria |
| Înmormântată | Catedrala din Székesfehérvár[*] |
| Părinți | Renaud de Châtillon[1] Constance a Antiohiei[1] |
| Frați și surori | Bohemond III of Antioch[*] Philippa of Antioch[*] Maria Antiochiae[*] Jeanne of Antioch[*] Q51885889[*] Alice of Chatillon[*] |
| Căsătorită cu | Béla al III-lea (din )[2] |
| Copii | Imre al Ungariei[2] Margareta a Ungariei[*][3][2] Andrei al II-lea al Ungariei[2] Constanța a Ungariei[2] |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Regină regină consoartă |
| Familie nobiliară | House of Châtillon[*] Dinastia Arpadiană |
Biografie
Ana de Châtillon s-a născut în anul 1154 ca fiică a lui Renaud de Châtillon[4] și a soției sale, prințesa Constance a Antiohiei (1127–1163).
Tatăl Agnèsei a fost capturat de musulmani în noiembrie 1160 și a fost închis la Alep în următorii șaptesprezece ani fiind apoi executat de Saladin.
În 1170 Agnès a mers la Constantinopol, la sora sa, Maria, soția împăratului bizantin Manuel I Comnenul. La curtea imperială, Agnès a primit numele de Anna. Respectând dorința împăratului, Agnès s-a căsătorit cu prințul Béla, fiul regelui Géza al II-lea și frate al regelui Ștefan al III-lea, care primise, la curtea bizantină numele de Alexios. Prințul Béla rupsese, la cererea împăratului, logodna cu Maria Comnena, fiica cea mare a împăratului Manuel I. Alexios era ostatic la curtea bizantină a bazileului Manuel I Comnenul. Alexios, în timpul cât a trăit în Constantinopol, și-a însușit cultura bizantiană. Manuel I Comnen nu avea fii la vremea respectivă, ci doar fiice și îl crescuse pe Béla ca pe urmașul său la tron.
Noua pereche a mers într-un pelerinaj la Ierusalim, unde a făcut o donație ordinului călugăresc ospitalier.
În cursul verii anului 1172, după moartea regelui Ștefan al III-lea al Ungariei, soțul Anei a devenit regele Ungariei sub numele Béla al III-lea, s-au mutat în Ungaria. În anul 1179 a ctitorit Mănăstirea cisterciană Igriș, o abație-filială a Mănăstirii cisterciene din Pontigny.
Descendenți
Din căsătoria Anei cu regele Béla al III-lea au rezultat șase copii:
- Imre al Ungariei (Emeric al Ungariei; 1174–1204), rege al Ungariei (1196–1204);[5]
- Margareta (1175–1223) s-a căsătorit în 1185 cu Isaac al II-lea Angelos, devenind împărăteasă bizantină;[5] în 1204 s-a căsătorit cu Bonifaciu I de Montferrat,[6] regele Thessalonicului,[5] apoi cu Nicolas de Saint-Omer;
- Andrei al II-lea (1176–1235),[5] rege al Ungariei (1205-1235);
- Solomon - mort în copilărie;
- István (Ștefan) - mort în copilărie;
- Constanța (1181–1240), regină prin căsătoria cu Ottokar I, regele Boemiei.[5]
Sfârșitul vieții
Ana a murit în 1184, la vârsta de 30 de ani, și a fost înmormântată în orașul Székesfehérvár. În anul 1848 mormântul ei a fost deschis, iar rămășițele pământești ale reginei au fost transferate, alături de cele ale soțului ei, în Biserica Mátyás (în maghiară Mátyás-templom), din Buda, azi cartier al Budapestei, pe malul drept al Dunării.
Note
- Medieval Lands
- Kindred Britain
- The Peerage
- Renaud de Châtillon (născut spre anul 1120 - mort executat de Saladin, în 1187, la Hattin) a fost prinț consort al Antiohiei (1153 - 1163), apoi senior al Cisiordaniei și al Hebronului.
- Jiri Louda et Michael MacLagan, Les Dynasties d'Europe, Bordas, 1995.
- Bonifaciu I de Monferrat (născut pe la 1150 - decedat în 1207) era marchiz de Monferrat și rege al Thessalonicului (1205-1207). A fost unul dintre conducătorii celei de-a patra cruciade.
Bibliografie
- hu Bertényi, I. , Diószegi, I. , Horváth, J. , Kalmár, J. y Szabó P. (2004). Királyok Könyve. Magyarország és Erdély királyai, királynői, fejedelmei és kormányzói. Budapest, Hungría: Helikon Kiadó.
- hu Korai Magyar Történeti Lexikon (9-14. század), főszerkesztő: Kristó Gyula, szerkesztők: Engel Pál és Makk Ferenc (Akadémiai Kiadó, Budapest, 1994)
- fr Jiri Louda et Michael MacLagan, Les Dynasties d'Europe, Bordas, Paris, 1995. ISBN 2-04-027115-5