Amfotericină B

Amfotericina B este un antifungic din clasa macrolidelor polienice, fiind utilizat în tratamentul unor infecții fungice și al leishmaniozei.[10][11][12] Micozele tratate sunt: aspergiloza, blastomicoza, candidoza, coccidioidomicoza și criptococoza.[10] Calea de administrare disponibilă este cea intravenoasă.[10]

Amfotericină B
Identificare
Număr CAS1397-89-3[1][2] 
PubChem5280965[3] 
DrugBank00681[4] 
ChemSpider10237579[5] 
UNII7XU7A7DROE[1] 
KEGGC06573[6] 
ChEMBLCHEMBL267345[7] 
Cod ATCJ02AA01[8] 
SMILES
CC1C=CC=CC=CC=CC=CC=CC=CC(CC2C(C(CC(O2)(CC(CC(C(CCC(CC(CC(=O)OC(C(C1O)C)C)O)O)O)O)O)O)O)C(=O)O)OC3C(C(C(C(O3)C)O)N)O[3] 
InChI
InChI=InChI=1S/C47H73NO17/c1-27-17-15-13-11-9-7-5-6-8-10-12-14-16-18-34(64-46-44(58)41(48)43(57)30(4)63-46)24-38-40(45(59)60)37(54)26-47(61,65-38)25-33(51)22-36(53)35(52)20-19-31(49)21-32(50)23-39(55)62-29(3)28(2)42(27)56/h5-18,27-38,40-44,46,49-54,56-58,61H,19-26,48H2,1-4H3,(H,59,60)/t27-,28-,29-,30+,31+,32+,33-,34-,35+,36+,37-,38-,40+,41-,42+,43+,44-,46-,47+/m0/s1[9] 
Date chimice
FormulăC₄₇H₇₃NO₁₇[3] 
Masă molară923,488 u.a.m.[3] 

Amfotericina B a fost izolată din Streptomyces nodosus în anul 1955 și a fost aprobată pentru uz medical în anul 1958.[13][14] Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.[15]

Note
  1. amphotericin b (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în
  2. CAS Common Chemistry, accesat în
  3. „Amfotericină B”, amphotericin b (în engleză), PubChem, accesat în
  4. Amphotericin B (în engleză), DrugBank, accesat în
  5. Amphotericin B (în engleză), ChemSpider, accesat în
  6. amphotericin B (în engleză), ChEBI, accesat în
  7. AMPHOTERICIN B (în engleză), ChEMBL, accesat în
  8. Amphotericin B (în engleză), DrugBank,
  9. „Amfotericină B”, PubChem
  10. „Amphotericin B”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în .
  11. „Amphotericin B”, DrugBank - Canadian Institutes of Health Research, accesat în iunie 2019
  12. Control of the leishmaniasis: report of a meeting of the WHO Expert Committee on the Control of Leishmaniases (PDF). World Health Organization. martie 2010. pp. 55, 88, 186. ISBN 9789241209496. Arhivat (PDF) din originalul de la .
  13. Walker, S. R. (). Trends and Changes in Drug Research and Development (în engleză). Springer Science & Business Media. p. 109. ISBN 9789400926592. Arhivat din originalul de la .
  14. Fischer, Jnos; Ganellin, C. Robin (). Analogue-based Drug Discovery (în engleză). John Wiley & Sons. p. 477. ISBN 9783527607495.
  15. „WHO Model List of Essential Medicines (19th List)” (PDF). World Health Organization. aprilie 2015. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în iunie 2019.

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.