Alexandru Nancu

Alexandru Nancu (n. 4 august 1959, București, România – d. 8 februarie 2013, Râmnicu Vâlcea^⁠(d), Vâlcea, România) a fost sculptor și grafician, creatorul Fundației HAR.

Fiul lui Anatolie Nancuischi, fost ofițer al armatei române, refugiat după 1945 din Basarabia, și al Lidiei Nancuischi, pictoriță[1]. Absolvent al Academiei de Artă din București (1983), fondează, alături de alți artiști și oameni de cultură, Fundația HAR. Ca director al fundației, a inițiat programele „Habitat și Artă în România“ și „Tradiție și postmodernitate“. A fost redactor șef al publicației fundației Har, revista Ianus; din 2001 ocupă funcția de profesor asociat la Uni­ver­sitatea de Arhitectură „Ion Mincu“ din București. A inițiat taberele de creație: Săliștea-Sibiu (1983), Măgura Buzăului (1984), Babadag (1986), Scînteia (1988), „Habitat și Artă în România“ – Basarabi și Râmnicu-Vîlcea (1997, 1998-1999), „Tradiție și postmodernitate“ – Rîmnicu-Vîlcea (2000, 2001, 2002), „Brân­cușiana“ – Tîrgu Jiu (2002)[1].

În ultimii 12 ani ai vieții, Alexandru Nancu s-a dedicat cercetării și salvării bisericilor de lemn din nordul Olteniei[2]. Restaurează în anul 2003 biserica de la Mrenești-Crețeni , aflată în Muzeul Satului Vâlcean. După aceasta, s-a ocupat de salvarea bisericii din Pietrari-Anghelești, pe care a reușit să o salveze de la distrugere, relocând-o tot în cadrul muzeului de la Bujoreni. În 2011 își susține teza de doctorat la Universitatea Națională de Arte: „Simbolica fundamentală tradițională (perspective, mentalități, evoluții)”, publicată postum, la editura Ars Docendi[3].