Alain Connes

S-a născut în 1947 în Draguignan, în sud-estul Franței. Tatăl său era un polițist, iar mama pediatru.[18] După studii la Marseille, a fost admis la Școala Normală Superioară din Paris în anul 1986. A început să lucreze la algebre de operatori, și în special algebrele Von Neumann, introduse în anii 1930 pentru a oferi un fundament matematic mecanicii cuantice. În teza sa de doctorat, condusă de Jacques Dixmier, a propus o clasificare a factorilor de tip III, rezolvând astfel un problem vechi de zeci de ani.[19]

În anul 1970 a devenit cercător din Centrul Național Francez de Cercetări Științifice (CNRS), apoi profesor universitar la Paris VI (Pierre-et-Marie-Curie). În 1979 a fost numit la Institut des Hautes Études Scientifiques, unde colegii sale lucrau mai degrabă la geometrie diferențială și geometrie algebrică. S-a interesat la teoria foliațiilor, pe care a legat-o la algebrele Von Neumann. Astfel a dezvoltat geometria necomutativă,[19] domeniu despre care a scris cartea de referință, Géométrie non commutative (1990), tradusă, revizuită si adăugită în engleză sub titlul Noncommutative Geometry (1994).[20] A și lucrat la K-teoria, formulând conjectura Baum-Connes în urma discuțiilor cu specialistul de topologie algebrică Paul Baum, și a introdus noțiunea de cohomologie ciclică.[19]

În 1982 a fost laureat cu Medalia Fields, cea mai înaltă distincție în matematică, pentru lucrările sale la algebra de operatori.[21] În 1984 a fost numit la Collège de France, unde i-a fost atribuită catedra „Analiză și geometrie”, pe care o ocupă până în prezent.

• en fr Site-ul personal lui Alain Connes
• fr Pagina lui Alain Connes la Collège de France