Acuarela în România

Primele miniaturi românești cunoscute sunt cele patru executate în 1429 de monahul Gavril Uric pe un Tetravanghel aflat acum la Biblioteca Bodleiană a Universității Oxford. Miniaturile, aflate pe paginile de gardă, îi înfățișează pe evangheliști.[2][3] Cum s-a spus mai sus, acestea, deși sunt executate în culori de apă, nu sunt acuarele propriu-zise, însă în epocă nu se făcea distincția.

Unul dintre primii acuareliști remarcabili din România a fost Carol Popp de Szathmáry (1812 – 1887).[4] În călătoriile sale a făcut numeroase acuarele cu scop documentar. Multe din ele au ca subiect portul popular și scene din târguri.[5][6]

Alt acuarelist din epocă a fost Amedeo Preziosi (1816 – 1882), care în perioada 1868 – 1869, la invitația domnitorului Carol I a făcut două călătorii în România, în timpul cărora a făcut peste 250 de acuarele și guașe.[7]

Theodor Aman (1831 – 1891) a pictat acuarele ca „Eliberarea țiganilor” (1848)[8] „Dominoul verde” (1882),[9] Bal mascat (1882) (acuarelă combinată cu guașă)[10].

Nicolae Grigorescu (1838 – 1907) a făcut numeroase desene, acuarele și pasteluri, dintre care doar Biblioteca Academiei Române posedă 345.[11]

Ștefan Luchian (1868 – 1916) a pictat numeroase acuarele, dintre care majoritatea sunt în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României: Puțul din Strada Clucerului (1902-1904),[12] Livadă,[13] Bragagiul,[14] Copii de școală,[15] Portret de femeie,[16] dar și în alte muzee din țară: Pe prispă,[17] Nud[18] și Portretul Laurei Cocea[19] la Muzeul de Artă - Iași, și „Peisaj de deal cu copaci” la Biblioteca Academiei[11]. În 2009 s-a licitat La fântână, o acuarelă a sa care a făcut parte din colecția lui Ioan Nicolau și a fost expusă în retrospectiva din 4-31 martie 1939 a Fundației Dalles, desfășurată sub egida Academiei Române și sub patronajul regelui Carol al II-lea.[20]

Nicolae Tonitza (1886 – 1940) a pictat Nud cu draperie, tuș și acuarelă[21] mai multe studiile în tuș și acuarelă pentru Acoperișuri din Mangalia ca Mangalia[22] și Curtea cofetăriei din Mangalia (1927-1929)[23] și peisaje ca Peisaj dobrogean / Peisaj cu case[24].

Nicolae Dărăscu (1883 – 1959) a pictat și în acuarelă peisaje din Saint-Tropez,[25] precum și acuarelele Peisaj din Vlaici/Peisaj cu dealuri,[26] Peisaj/Peisaj panoramic,[27] Peisaj dobrogean/Peisaj citadin oriental[28].

Lucian Grigorescu (1894 – 1965) a pictat Case în port (Martignes) (1931-1933)[29]

Iosif Iser (1881 – 1958) a pictat Două spaniole (tehnici combinate),[30] și numeroase scene din Dobrogea: Case tătărești/ Compoziție cu case,[31] Turci la cafenea/Interior cu personaje,[32] Curse de cai în Dobrogea / Scenă de gen în peisaj,[33] Peisaj dobrogean/Peisaj oriental[34]. Gheorghe Petrașcu (1872 – 1949) a pictat Natură statică cu mere,[35](1931)

Ștefan Popescu (1872 – 1948 a pictat Peisaj din Filipoiu,[36] Peisaj cu geamie[37].

O foarte cunoscută acuarelă în România este Inundația II de Joan Miró. Acuarela, de 57 x 46 cm a fost donată statului român în august 1970 pentru a servi ca machetă pentru un timbru poștal, valorificat pentru ajutorarea sinistraților în urma inundațiilor din 1970. Acuarela se află la Muzeul Național Filatelic.[42]

Alte acuarele deținute în muzeele din România sunt Peisaj din Paris de Maurice Utrillo (1926)[43] Bătrână pe fotoliu, de Louis-Gustave Ricard,[44] și Târg anual la Sibiu de Franz Neuhauser cel Tânăr (1789)[45].

• Vasile Drăguț ș.a., Pictura Românească în imagini, București: Editura Meridiane, 1970.
• Marin Nicolau-Golfin, Istoria artei, vol II, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1970.
• George Oprescu, Szathmary, București: Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, 1954.

• Listă de pictori români în acuarelă