Acid wolframic

Acidul wolframic este denumirea dată formei hidratate de trioxid de wolfram, WO₃. Cea mai simplă formă a acidului wolframic este forma monohidrată, WO₃·H₂O, dar se cunoaște și cea dihidrată WO₃·2H₂O. Structura cristalului de WO₃·H₂O constă în grupuri de unități octaedrice de WO₅(H₂O), cu câte patru colțuri comune.[1] Formula sa poate fi scrisă și sub forma H₂WO₄.

Identificare
Acid wolframic


Nume IUPAC	dihidroxi-dioxowolfram
Alte denumiri	acid ortowolframic
SMILES O[W](=O)(=O)O
Număr CAS	7783-03-1
PubChem CID	1152
Informații generale
Formulă chimică	H₂WO₄
Aspect	substanță galbenă
Masă molară	249,853 g/mol
Proprietăți
Densitate	5,59 g/cm³
Punct de topire	100 °C
Punct de fierbere	1.473 °C
Solubilitate în apă
insolubil
NFPA 704
0 2 0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Obținere

Acidul wolframic se obține în urma reacției dintre acizi tari și soluții de wolframați de metale alcaline:

\mathrm {H_{2}SO_{4}+Na_{2}WO_{4}\longrightarrow H_{2}WO_{4}+Na_{2}SO_{4}}

De asemenea, acidul mai poate fi preparat și prin reacția dintre acidul carbonic și wolframatul de sodiu, sau prin simpla dizolvare a wolframului pur în peroxid de hidrogen.[2]

\mathrm {H_{2}^{+}CO_{3}^{2-}+Na_{2}^{+}WO_{4}^{2-}\longrightarrow H_{2}^{+}WO_{4}^{2-}+Na_{2}^{+}CO_{3}^{2-}}

Folosindu-se același model, acidul se obține și prin reacția dintre wolframatul de calciu și acid clorhidric sau acid azotic concentrat:[3]

\mathrm {CaWO_{4}+2\ HX\longrightarrow H_{2}WO_{4}+CaX_{2}}

Referințe

Wells, A.F. (1986). Structural inorganic chemistry (ed. 5th). Oxford [Oxfordshire]: Clarendon Press. ISBN 0-19-855370-6.
Murau, P. C. (1961), Dissolution of Tungsten by Hydrogen Peroxide, Analytical Chemistry, pp. 1125–1126, doi:10.1021/ac60176a021
Georg Brauer: Handbuch der präparativen anorganischen Chemie. 3., ediție revizuită. Enke, Stuttgart 1981, ISBN 3-432-87823-0, S. 1566.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[Wells-1] Wells, A.F. (1986). Structural inorganic chemistry (ed. 5th). Oxford [Oxfordshire]: Clarendon Press. ISBN 0-19-855370-6.

[Murau-2] Murau, P. C. (1961), Dissolution of Tungsten by Hydrogen Peroxide, Analytical Chemistry, pp. 1125–1126, doi:10.1021/ac60176a021

[brauer-3] Georg Brauer: Handbuch der präparativen anorganischen Chemie. 3., ediție revizuită. Enke, Stuttgart 1981, ISBN 3-432-87823-0, S. 1566.