Absorbanță

Absorbanța este o mărime fizică care caracterizează fenomenul de absorbție a luminii, făcând referire și la procesul de atenuare (a lumii transmise), ca urmare a absorbției, reflexiei și a altor fenomene optice.

În termeni simpli, absorbanța (${\displaystyle A\,}$) se definește ca un raport logaritmic:[1][2]

${\displaystyle A=-\log _{10}\left({\frac {I}{I_{0}}}\right)}$

Unde:

${\displaystyle I\,}$ este intensitatea luminii cu o lungime de undă specifică ${\displaystyle \lambda \ }$ care a traversat o anumită probă (intensitatea luminii transmise)

${\displaystyle I_{0}\,}$ este intensitatea luminii înaintea propagării prin probă (intensitatea luminii incidente)

Absorbanța este utilizată frecvent în chimie analitică și biochimie, fiind definită cu ajutorul legii Beer-Lambert. Raportul ${\displaystyle {\frac {I}{I_{0}}}}$ este cunoscut ca transmitanță.[1]