870 Manto
870 Manto este o planetă minoră ce orbitează Soarele, făcând parte din centura principală. Inițial, obiectul a avut denumirea 1917 BX.
| 870 Manto | ||
| Denumiri alternative | 1917 BX, 1935 NB, 1935 QV, 1953 UE1, A907 TF, A914 UC, A917 JC | |
|---|---|---|
| Descoperire | ||
| Descoperitor | Max Wolf | |
| Data descoperirii | 12 mai 1917 | |
| Locul descoperirii | Observatorul Königstuhl Heidelberg | |
| Numit după | Manto | |
| Caracteristicile orbitei | ||
| Epoca Epoca 18 august 2005 | ||
| Excentricitate (e) | 0,2651763 | |
| Semiaxa mare (a) | 2,3217899 UA | |
| Periheliu (q) | 1,706 UA | |
| Afeliu (Q) | 2,938 UA | |
| Perioadă orbitală (P) | 3,539 a | |
| Înclinație (i) | 6,19680° | |
| Longitudinea nodului ascendent (Ω) | 120.895° | |
| Anomalia medie (M0) | 279,951° | |
| Argumentul periheliului (ω) | 196,437° | |
| Date fizice | ||
Descoperirea
Obiectul a fost descoperit la 12 mai 1917, de astronomul german Max Wolf, de la Observatorul Königstuhl.
Denumirea
Numele său se referă la Manto, personaj din mitologia greacă și mamă a lui Ocnus, considerat fondatoare a orașului Mantova, căruia i-a dat numele.[1]
Caracteristici
870 Manto prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 2,3217899 UA și de o excentricitate de 0,2651763, înclinată cu 6,19680° în raport cu ecliptica.
Note
- Vergiliu, Eneida, Traducere de George Coșbuc (1980), Cartea a X-a, 197-199. p.344.
Bibliografie
- Vergilius, Eneida, Ediție critică, Traducere de George Coșbuc, Ediție îngrijită, note și prefață de Stella Petecel, București, 1980, Editura Univers
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.