23 Thalia

23 Thalia este un asteroid din centura de asteroizi. A fost descoperit de John Russell Hind la 15 decembrie 1852 în observatorul privat al lui W. Bishop, situat în Hyde Park, Londra, Anglia.[5] Bishop l-a numit după Thalia (Θάλεια), muza comediei, a poeziei și a festivităților din mitologia greacă.[6]

23 Thalia
Denumiri alternative1938 CL; 1974 QT2
Tip obiectAsteroid[1] 
Numit dupăThalia
Date generale
DescoperireJohn Russell Hind (15 decembrie 1852)
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare393,073 Gm (2,628 UA)
Excentricitatea0,233
Argumentul periheliului59,311°
Perioada siderală1555,679 zile (4,26 ani)
Viteza medie pe orbită18,12 km/s
Înclinarea față de ecliptică10,145°
Longitudinea nodului ascendent67,228°
Date fizice
Raza mediecca. 54 km
Dimensiuni:
107,5 ± 2,2 km (IRAS)[2]
Masa1,3×1018? kg (presupusă)
Densitatea medie2,0? g/cm³
Accelerația gravitațională la suprafață0,0300? m/s²
Viteza de eliberare0,0568? km/s
Perioada rotației siderale12,312 ore[2]
Albedo0.2536 (geometric)[3]
Temperatura la suprafață~164 K
Magnitudine absolută6,95[2]
Magnitudine aparentă9,11 la 13,19
Tip spectralS[2]
Locul descopeririiBishop Observatory[*][[Bishop Observatory (observatory built by Bishop in London)|​]][4] 
Data descoperirii[1] 

Acesta este clasificat ca fiind un asteroid de tip S format în principal din silicați de fier și magneziu. Acesta este al doilea tip de asteroid cel mai comun din centura principală. Pe baza analizei curbei luminii, obiectul are o perioada de rotație siderală de 0,513202 ± 0,000002 zile. Un model elipsoidal al curbei de lumină oferă un raport a/b de 1,28 ± 0,05.[7]

Cu semiaxa mare de 2,628 UA, asteroidul orbitează cu un decalaj Kirkwood de 3:1 și 5:2 în centura principală.[8] Excentricitatea orbitală este mai mare decât valoarea medie de 0,07 pentru centura principală, iar înclinarea este mai mare decât media de sub 4°. Dar cei mai mulți asteroizi din centura principală au o excentricitate mai mică de 0,4 și o înclinație de până la 30°, astfel încât orbita asteroidului 23 Thalia nu este una neobișnuit pentru un asteroid din centura principală.[9]

23 Thalia a fost studiat pe radar.[10]

Note
  1. JPL Small-Body Database, accesat în
  2. „JPL Small-Body Database Browser: 23 Thalia” (ultima observație pe ). Jet Propulsion Laboratory. Accesat în .
  3. „Albedos Data Table”. Planetary Science Institute. Accesat în .
  4. JPL Small-Body Database, accesat în
  5. Lardner, Dionysius (). Hand-books of natural philosophy and astronomy. 3. Philadelphia: Blanchard and Lea. p. 315. Accesat în .
  6. Schmadel, Lutz D. (). Dictionary of minor planet names (ed. 5th). Springer. p. 17. ISBN 3-540-00238-3.
  7. Lagerkvist, C.-I. (). „Physical studies of asteroids. XXIX. Photometry and analysis of 27 asteroids”. Astronomy and Astrophysics Supplement. 113: 115–122. Bibcode:1995A&AS..113..115L.
  8. Yeomans, Donald K. „Asteroid Main-Belt Distribution”. NASA/Jet Propulsion Laboratoty. Accesat în .
  9. Williams, Gareth (). „Distribution of the Minor Planets”. Minor Planets Center. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  10. „Radar-Detected Asteroids and Comets”. NASA/JPL Asteroid Radar Research. Accesat în .

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.