Ținutul Aleksandria
Ținutul Aleksandria (în rusă Александрийский уезд, în ucraineană Олександрійський повіт) a fost o unitate administrativ-teritorială (uezd) din gubernia Herson a Imperiului Rus, constituită în 1784. Centrul administrativ al ținutului a fost orașul Aleksandria (actualmente – Oleksandria). Populația ținutului era de 416.576 locuitori (în 1897).
| Ținutul Aleksandria | |
| — județ al Imperiului Rus[*] — | |
| Țară | Imperiul Rus |
|---|---|
| Gubernie | Gubernia Herson |
| Fondare | 1784 |
| Reședință | Oleksandria |
| Suprafață[1] | |
| - Total | 10.454 km² |
| Populație (1897) | |
| - Total | 416.576 locuitori |
| Prezență online | |
| Poziția localității Ținutul Aleksandria | |
Istorie
În cadrul Imperiului Rus, ținutul a fost afiliat la următoarele unități administrative:
- 1784–1796 în componența viceregatului Ekaterinoslav, abolit;
- 1806–1920 — gubernia Herson
- 1920–1922 — gubernia Kremenciug.
Geografie
Ținutul Aleksandria ocupa o suprafață de 10.454 km² (9.800 verste). În nord se învecina cu gubernia Kiev, în nord-est cu gubernia Poltava, în est avea hotar cu gubernia Ekaterinoslav, în sud cu ținutul Herson, iar în vest se mărginea cu ținutul Elisavetgrad din aceeași gubernie.
Populație
La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 416.576 de locuitori, dintre care:[2]
| Grup etnic | Populație | % Procentaj |
|---|---|---|
| Maloruși (ucraineni) | 354.456 | 85,1% |
| Velicoruși (ruși) | 39.072 | 9,4% |
| Evrei | 15.322 | 3,7% |
| Moldoveni [români] | 2.721 | 0,65% |
| Belaruși | 2.354 | 0,5% |
| alții | 2.651 |
Referințe
- IeSBE / Aleksandria, gorod Hersonskoi gubernii[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - Первая всеобщая перепись населения Российской Империи 1897 г. Распределение населения по родному языку. Александрийский уезд
- ru Волостныя, станичныя, сельскія, гминныя правленія и управленія, а также полицейскіе станы всей Россіи съ обозначеніем мѣста ихъ нахожденія. — Кіевъ: Изд-во Т-ва Л. М. Фишъ, 1913.
Bibliografie
- ru Александрия // Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона : в 86 т. (82 т. и 4 доп.). — СПб., 1890—1907.