Ștefania Mărăcineanu

Ștefania Mărăcineanu (n. , București, România – d. , București, România) a fost o chimistă și fiziciană română de renume internațional, care a formulat teorii despre radioactivitate, radioactivitatea artificială și procedeul de declanșare artificială a ploii.[5][6][7][8]

Ștefania Mărăcineanu
Date personale
Născută[1]
București, România
Decedată (62 de ani)[2]
București, România
ÎnmormântatăCimitirul Bellu
Cetățenie România
Ocupațiefiziciană
chimistă
învățătoare
Activitate
RezidențăRomânia, Franța
Domeniuradioactivitate, radioactivitatea artificială
Alma MaterUniversitatea din București
Sorbona[3]
Colegiul Național „Școala Centrală” din București 
OrganizațiiAcademia de Științe din România[4] 
Cunoscută pentruprocedeu de declanșare artificială a ploii
Membru al Academiei de Științe din România
Prezență online

Biografie

Ștefania Mărăcineanu s-a născut în București, la 17 iunie 1882. Se știu foarte puține detalii despre viața ei timpurie, cu excepția faptului că a avut o copilărie nefericită, despre care ea nu a vrut să vorbească. A studiat la Liceul „Elena Doamna” din București și apoi a urmat cursurile Facultății de Științe Fizico-Chimice, pe care a absolvit-o în 1910.[9] A activat o perioadă ca profesoară la Școala Centrală din București, o școală publică de fete.

Începând din 1922, cu ajutorul unei burse, Ștefania Mărăcineanu a urmat cursurile de radioactivitate ținute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris.[10] În 1924 și-a susținut lucrarea de doctorat cu titlul Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux la Universitate Sorbonne din Paris pentru care a primit calificativul Très Honorable.[9] Cu o scurtă întrerupere, rămâne în continuare șase ani la Paris pentru a studia efectul radiației solare asupra substanțelor radioactive. Pe când studia radioactivitatea poloniului, Ștefania Mărăcineanu a observat că timpul de înjumătățire al poloniului pare să depindă de materialul pe care este depozitată proba de poloniu. Explicația dată de ea acestui fenomen a fost că particulele alfa emise de poloniu ar transforma materialul substratului într-un element radioactiv.

În 1930 s-a întors în România și a devenit colaboratoare a profesorului Dimitrie Bungențianu la Universitatea din București, reușind să creeze cu mijloace proprii primul Laborator de Radioactivitate din România. Cu ajutorul profesorilor Bungențianu și Nicolae Vasilescu-Karpen experimentează o metodă de declanșare a ploilor artificiale prin dispersarea de săruri radioactive în nori.[9][11][12]

În 1935, Premiul Nobel pentru chimie a fost atribuit lui Frédéric Joliot-Curie și Irène Joliot-Curie pentru descoperirea radioactivității artificiale. Ștefania Mărăcineanu a exprimat consternarea ei pentru faptul că Irene Joliot-Curie folosise o mare parte din observațiile sale de lucru referitoare la radioactivitatea artificială, fără să menționeze aceasta. Mărăcineanu a susținut public că a descoperit radioactivitatea artificială în timpul anilor ei de cercetare din Paris.[9][10]

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1937.[13]

Ștefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer, cauzat de iradieri, și a murit la data de 15 august 1944.[9]

Ipoteze controversate

Ștefania Mărăcineanu a studiat legătura dintre radioactivitate și ploi, iar mai târziu relația dintre cutremure și precipitații. Ea s-a lansat și în alte ipoteze controversate, cum ar fi influența razelor de soare sau chiar a apei de ploaie asupra radioactivității.[10] Ipoteza că razele de soare ar putea induce radioactivitate artificială a fost dezbătută îndelung în comunitatea științifică de atunci, atât în Franța, cât și în Germania și Anglia. Se pare că disputa a fost destul de aprinsă și a contribuit la izolarea Ștefaniei Mărăcineanu de grupul de la laboratorul Curie.[10]

Bibliografie selectivă

Note

  1. https://www.google.com/doodles/stefania-maracineanus-140th-birthday, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. Stéfania Maracineanu, Autoritatea BnF
  3. https://www.google.com/doodles/stefania-maracineanus-140th-birthday, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. (PDF) https://web.archive.org/web/20140306173419/http://www.aos.ro/site_mod_eng/2010/Primapagina/membriASR.pdf Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. Ion N Iacovachi - Stéphanie Mărăcineanu, savante précurseur de la découverte de la radioactivité artificielle : centenaire. Noesis, No. 10, 1984
  6. Edmond Nicolau, IM Ștefan, 100 de oameni de știință și inventatori români, Editura Ion Creangă, București, 1987
  7. Ion Văduva-Poenaru, Mărăcineanu Ștefania, în Enciclopedia marilor personalități: din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului, volumul 2 (G-O), Editura Geneze, 1999, ISBN 978-973-9099-29-5, 499 pagini
  8. George Marcu, Rodica Ilinca, Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, 2009, ISBN 978-973-7839-55-8, 380 pagini
  9. Mihai Rogai, Un paradox românesc - Celebri în lume, acasă necunoscuți - Ștefania Mărăcineanu, Formula AS, nr. 928, 2010
  10. Miruna Popescu, Marelene F. Rayner-Canham, Geoffrey Rayner-Canham, Stefania Maracineanu - Ignored Romanian Scientist, în A devotion to their science: pioneer women of radioactivity, Editori M. F. Rayner-Canham și G. Rayner-Canham, McGill-Queen's Press - MQUP, 1997, ISBN 978-077-3516-42-7, 307 pagini
  11. Mihai Rogai, Ploaia artificială a fost inventată în România, Evenimentul Zilei, 13 septembrie 2009
  12. George Marcu , Rodica Ilinca, Femeile romane (V). Femeia care a provocat prima ploaie artificiala din lume, Ziarul Financiar - Ziarul de Duminică, 26 noiembrie 2009
  13. „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.2” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.