Înveliș biopedogeografic

Diversitatea condițiilor climatice și a reliefului a determinat gruparea actuală a formațiunilor vegetale, a asociațiilor faunistice și a solurilor. Etajele și zonele biopedogeografice au o dublă desfacere: latitudinală și altitudinală.

Zonele biopedogeografice la nivel european:

• Zona de tundră:
  • este situată în extremitatea nord-estică a continentului
  • vegetația este săracă (mușchi, licheni, arbuști mici), este adaptată frigului
  • solurile sunt slab formate.
• Zona pădurilor de conifere (taigaua):
  • are o largă dezvoltare mai ales la nord de 50° latitudine nordică
  • cuprinde molidul, bradul, pinul, dar și alte specii de arbori cu frunze verzi tot timpul anului
  • predomină podzolurile (spodosolurile).
• Zona pădurilor de foioase:
  • sunt specifice centrului și vestului continentului, predominând pădurile de fag și de stejar, dar și alte specii cu frunze căzătoare
  • dintre soluri întâlnim solurile brune, cenușii și argiluvisolurile.
• Stepa și silvostepa:
  • sunt caracteristice regiunilor cu climat secetos din estul continentului
  • face trecerea de la păduri la vegetația ierboasă
  • stepa începe din estul României și se extinde până dincolo de Volga
  • solurile predominante sunt cernoziomurile și solurile bătrâne (molisolurile).
• Vegetație mediteraneană (subtropicală):
  • este situată în sudul continentului în jurul Mării Mediterane
  • vegetația specifică o reprezintă stejarul veșnic verde, stejarul de plută, macvisul
  • solurile specifice sunt cele maronii și roșcate.

La nivel continental se poate vorbi și de o etajare altitudinală, mai ales în zonele de munți înalți unde, la altitudini ce depășesc 2000 metri, se distinge o vegetație alpină specifică.