Alnitak

Alnitak (din arabă النطاق an-niṭāq: „centura”[1]) este denumirea tradițională a stelei Zeta Orionis (ζ Ori / ζ Orionis), din constelația Orion. Zeta Orionis este steaua cea mai la est, din Centura lui Orion. Celelalte stele din centură sunt Alnilam (Epsilon Orionis) și Mintaka (Delta Orionis).

Alnitak Aa/Ab/B


Alnitak (în colțul din dreapta jos) și Nebula Flame

Denumire Bayer

ζ Orionis / ζ Ori / Zeta Orionis

Denumire Flamsteed

50 Ori

Date de observație

Constelație

Orion

Magnitudine aparentă

1,70/ ~4 / 4,21

Magnitudine aparentă vizuală

Magnitudine absolută (M_v)

-5,25

Clasificare spectrală

O9Iab

Tipul de variabilă

Variabilă Beta Cephei

−01° 56′ 34″

05h 40m 45.5s

alnitakan

Viteză radială (R_v)

Paralaxă (π)

3,99

Eroare paralaxă

0,64

Distanța față de Terra

± 800 al
(250 pc)

Distanța față de centrul Căii Lactee

Orbită

Companion/pereche

[stea pereche] nerecomandat

Axă semimajoră

2.728

Excentricitate

0,07

Detalii

Zeta Orionis Aa

28 M_☉

20 R_☉

100,000/1,300/? L_☉

31.500 ± 1000 K

Zeta Orionis B

Masă

23 M_☉

Temperatură

temperatura la suprafață

Alte denumiri

ζ Orionis, 50 Orionis, 126 G. Orionis, HR 1948/9, BD−02°1338, HD 37742, SAO 132444, HIP 26727, TD1 5127, 參宿一.

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Alnitak / Zeta Orionis este un sistem stelar triplu aflat la 800 ani-lumină distanță. Steaua primară Zeta Orionis Aa este o supergigantă albastră de tip spectral O9Iab, de magnitudine absolută -5,25. Este de 28 de ori mai masivă decât Soarele și se estimează că raza sa este de 20 de ori mai mare decât raza Soarelui.[2] Are o viață scurtă, de ordinul a câtorva sute de milioane de ani, și va sfârși într-o supernovă.

Zeta Orionis B este o stea de magnitudine aparentă 4 de clasă B, care orbitează Zeta Orionis Aa în 1 500 de ani. Cea de-a treia stea, Zeta Orionis Ab, a fost descoperită în 1998.[3] Ea este o stea de magnitudine aparentă 4 de clasă O.

Sistemul Alnitak este cufundat în nebulozitatea IC 434.

Comparaţie între Zeta Orionis şi Soarele nostru (stânga jos), la aceeași scară

Note

Richard Hinckley Allen, Star-names and their meanings (1936), pp. 314-315.
Remie H, Lamers HJGLM (1982). „Effective temperatures, and radii of luminous O and B stars - A test for the accuracy of the model atmospheres”. Astronomy and Astrophysics. 105 (1): 85–97. Accesat în 13 decembrie 2007.
Hummel CA, White NM, Elias NM II, Hajian AR, Nordgren TE (2000). „ζ Orionis A Is a Double Star”. The Astrophysical Journal. 540 (2): L91–L93. doi:10.1086/312882.

Legături externe

en Alnitak 3 Spre text online Consultat la 28 august 2007

Vezi și

Lista stelelor din Orion

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[1] Richard Hinckley Allen, Star-names and their meanings (1936), pp. 314-315.

[Remie82-2] Remie H, Lamers HJGLM (1982). „Effective temperatures, and radii of luminous O and B stars - A test for the accuracy of the model atmospheres”. Astronomy and Astrophysics. 105 (1): 85–97. Accesat în 13 decembrie 2007.

[Hummel00-3] Hummel CA, White NM, Elias NM II, Hajian AR, Nordgren TE (2000). „ζ Orionis A Is a Double Star”. The Astrophysical Journal. 540 (2): L91–L93. doi:10.1086/312882.