Yōko Mizuki

Yoko Mizuki s-a născut sub numele de Tomiko Takagi la 26 august 1910 în Tokyo.[4] Ea a absolvit mai târziu cursurile Școlii de Artă Bunka Gakuin și a început să joace la Teatrul de Stânga din Tokyo (Tokyo Sayoku Gekijo).[4] După moartea tatălui ei, când ea avea vârsta de 23 de ani, a început să scrie piese de teatru pentru a-și sprijine familia scriind piese de teatru.[4] În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mizuki a scris piese de teatru radiofonic.[4]

Inspirată de fostul ei profesor de limba rusă Toshio Yasumi, a început să scrie scenarii de filme.[4] Ei au scris împreună scenariul filmului La Vie d'une femme (Onna no isshō, 1949), regizat de Fumio Kamei.[4] Filmul urmărește viața unei femei însărcinate care lucrează la o tipografie în condiții precare.[4] Cel de-al doilea scenariu, scris pentru filmul Jusqu'à notre prochaine rencontre (Mata au hi made, 1950), i-a adus aprecieri și Mizuki a început o colaborare cu regizorul Tadashi Imai.[4] În ciuda elogiilor aduse filmului de criticii revistei Kinema Junpō, Mizuki a declarat că nu lucra deloc cu ușurință și încă se chinuia să scrie scenarii, fiind nevoită rescrie rescrie o mare parte a scenariului filmului Jusqu'à notre prochaine rencontre în timpul filmărilor.[4]

Mizuki a scris apoi scenariul filmului Histoire d'un amour pur (Jun'ai monogatari, 1957), care a câștigat Ursul de Argint la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.[5] Ea a imaginat, de asemenea, subiecte neconvenționale pentru scenariile unor filme precum Kiku to Isamu (1959), o poveste despre doi copii de rasă mixtă din Okinawa.[5] Ulterior a fost distinsă cu premiile Kinema Junpō pentru cel mai bun scenariu pentru contribuția sa la filmele Les Lumières du port (1961), L'Âge du mariage (1961), Sueur douce (1964) și Kwaïdan.[5][6]

La sfârșitul carierei sale, Mizuki a lucrat intens pentru televiziune, scriind scenariul serialului Ryoma Forever (1968) pentru postul național de televiziune Nippon Hōsō Kyōkai (NHK).[5][7] Mizuki a murit la 8 aprilie 2003 în Ichikawa, Chiba.[7] Casa în care a locuit a fost transformată în Muzeul Memorial Mizuki.[7]

Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, Mizuki a fost căsătorită pentru scurt timp cu regizorul și scenaristul Senkichi Taniguchi, care a colaborat adesea cu Akira Kurosawa.[4]

Dintre cele 34 de scenarii pe care le-a scris pentru marele ecran în perioada 1949-1976,[8] filmele favorite ale lui Mizuki au fost Jusqu'à notre prochaine rencontre, Histoire d'un amour pur, Kiku to Isamu și L'Âge du mariage.[5]

• 1953: Premiul Kan-Kikuchi
• 1960: Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun scenariu pentru contribuția sa la filmul Kiku et Isamu[9]
• 1960: Premiul Mainichi pentru cel mai bun scenariu pentru contribuția sa la filmul Kiku et Isamu[10]
• 1962: Premiul Kinema Junpō pentru cel mai bun scenariu pentru contribuția sa la filmele Les Grincheuses, L'Âge du mariage și Les Lumières du port[11][12]
• 1965: Premiul Kinema Junpō pentru cel mai bun scenariu pentru contribuția sa la filmele Kwaïdan și Sueur douce[12][13]
• 1981: Medalia de Onoare cu panglică purpurie

• Yōko Mizuki la Internet Movie Database