Winiges de Spoleto

Winiges (sau Winichis) (în limba latină: Winigisus) (d. 822) a fost duce de Spoleto (dux Spolitanus) de la anul 789 până la moarte.

Winiges a fost cel mai probabil un conducător franc din anturajul lui Carol cel Mare, care l-a trimis în 788 să îi aducă pe ducii longobarzi Hildeprand de Spoleto și Grimoald al III-lea de Benevento în cooperare cu trupele france pentru a lupta împotriva unei invazii a bizantinilor.

Această primă acțiune a lui Winiges a fost un succes, grecii conduși de Theodoros fiind înfrânți în Apulia. Cu toate acestea, Hildeprand, a murit în timpul acțiunii, iar Carol cel Mare l-a numit pe Winiges ca succesor în ducatul de Spoleto.

Mai târziu, Winiges a fost numit de către Carol să acționeze ca missus dominicus în Ducatul de Roma și, atunci când papa Leon al III-lea a fost alungat în 25 aprilie 799, Winiges a fost cel care i-a acordat refugiu la Spoleto până în momentul în care condițiile de la Roma i-au permis revenirea.

Winiges a mai fost implicat într-un război cu ducele Grimoald al III-lea de Benevento, fiind capturat în vreme ce era asediat la Lucera în 802. El a fost ținut captiv vreme de un an până să fie eliberat în 803.[1]

Pe când papa Leon al III-lea era pe patul de moarte în 815, cetățenii din Roma s-au răsculat, iar regele Bernard l-a trimis pe Winiges la Roma pentru a suprima revolta.

În 822, Winiges a abandonat funcția și s-a retras la o mănăstire, unde a murit la puțină vreme după aceea.[2] Succesorul său a fost Suppo I, Brixiæ civitatis comes ("conte al cetății Brescia").[3]