Vila urbană a lui Nicolai Semigradov

Edificiul a fost ridicat la colțul cartierului, între anii 1873 și 1875, de către rotmistrul în rezervă, mai târziu consilierul de stat efectiv, Nicolai Semigradov. Autorul proiectului, se presupune că a fost arhitectul urban Alexandru Bernardazzi, sau arhitectul Seroținski. După o descriere din anul 1897: „casa avea 13 odăi, 7 camere orientate spre stradă, 6 spre curte și în atenansă se aflau 3 apartamente...”[3]

Casa a fost moștenită de fiul lui Nicolai Semigradov – Dmitri (1870-1932), care a ocupat funcții înalte în Basarabia: în 1906-1909 a fost președintele zemstvei basarabene, iar din 1909 până în 1917, a fost membru al Consiliului de Stat al Imperiului Rus din partea Basarabiei.[4]

În perioada interbelică, clădirea a servit drept sediu pentru Banca Basarabiei.[1] În perioada postbelică a fost utilizată drept o casă de locuit cu 8 apartamente, suprafața terenului rezumându-se la teritoriul ocupat de casă și grădina.[3]

Imagini externe
	Edificiul în perioada sovietică.
	Edificiul în prezent.

• 
  Vedere aeriană
• 
  Placă informativă care descrie statutul de patrimoniu
• 
  Una din intrări
• 
  Fațada sud-vestică (str. București)
• 
  Fațada sud-estică (str. Aleksandr Pușkin)