Victor Prouvé
Victor Prouvé (n. , Nancy, Franța – d. , Sétif, Algeria) a fost un renumit pictor, gravor, sculptor și decorator francez. Aparține curentului Art Nouveau.
| Victor Prouvé | |
![]() | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Nancy, Franța[2] |
| Decedat | (84 de ani)[3][4][1][5] Sétif, Algeria[5] |
| Înmormântat | cimetière du sud à Nancy[*][6] |
| Căsătorit cu | Marie Prouvé[*] |
| Copii | Jean Prouvé[*][7][5] Henri Prouvé[*] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | sculptor pictor grafician[*] bookbinder[*] designer de bijuterii[*] medalist |
| Limbi vorbite | limba franceză[10] |
| Activitate | |
| Studii | École nationale supérieure d'art de Nancy[*][5], Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris[5] |
| Pregătire | Louis-Théodore Devilly, Alexandre Cabanel, Émile Gallé[5] |
| Profesor pentru | Paul Colin[*], André Vahl[*], Jacques Hallez[*] |
| Mișcare artistică | École de Nancy[*] |
| Premii | Comandor al Legiunii de Onoare[*] ()[11] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] ()[11] Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()[11] |
| Semnătură | |
![]() | |

Victor Prouvé
Fiul unei familii de meșteșugari. Tatăl său era ceramist și bijutier iar mama croitoreasă. A lucrat cu Emile Friant o serie de panouri decorative și a creat design-ul pentru numeroase obiecte de sticlărie și mobilă marca Daum și Emile Gallé. A fost numit cel de-al doilea președinte al Școlii din Nancy după decesul lui Emile Gallé (1904). Între 1919 - 1940, Victor Prouvé a condus Colegiul de Artă din Nancy.
Lucrările sale sînt deosebit de rare în România, cîteva numărîndu-se în colecția Vladimir Anton.

La joie de vivre lucrare de Victor Prouvé
Familia
S-a căsătorit cu Marie Amélie Charlotte Duhamel la 5 ianuarie 1898.
A avut 7 copii:
- Hélène născută în 1899.
- Jean Prouvé (8 avril 1901 la Paris - 23 mars 1984 la Nancy), architect.
- Victor Ernest Marcel născut în 1902 la Sézanne, Marne.
- Marianne născută în 1905.
- Thérèse Marie născută în 1910.
- Henri Georges René André născut în 1915.
- Pierre Louis născut în 1918 la Carnac, Morbihan.
Studii
- Școala de desen din Nancy
- Colegiul Național Francez de Artă și Arhitectură (la clasa pictorului Cabanel).
Expoziție personală
- Salon de Paris (1882) unde expune celebra lucrare „Madame Gallé et ses filles”
Expoziții
- Victor Prouvé : voyages en Tunisie ; 1888-1890 : dessins, aquarelles, huiles(12 - 27 mai 1999 la La Douëra, Malzéville)
- Victor Prouvé au Musée de l'École de Nancy, (16 mai - 21 septembrie 2008 la Musée de l'École de Nancy)
Călătorii de studiu
- Tunisia (Gers)
- Marea Britanie
- Țara Bascilor
Lucrări
- "Mari Picturi Decorative" pentru hotelul din Nancy, 1892; pentru hotelul din Issy-les-Moulineaux, 1898; pentru arondismentul XI din Paris, 1899-1907.
- La Soif, vas de bronz, expus la Salon des Beaux-Arts în 1893, oferit apoi cadou amiralului Avelan, comandantul escadrilei rusești.
- La Nuit, cupă de bronz, expusă la Salonul național de Arte Frumoase din 1895 (actualul Muzeu de Arte Frumoase din Nancy).
- La Joie de vivre, lucrare de 2,60 x 5 m., 1904 (Muzeu de Arte Frumoase din Nancy).
Note
- The Fine Art Archive, accesat în
- „Victor Prouvé”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- RKDartists, accesat în
- Victor Prouvé, Roglo
- https://hedendaagsesieraden.nl/2024/03/04/victor-prouve/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - Sépultures aux cimetières de Préville et du Sud de personnalités nancéiennes, communautés religieuses[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - Union List of Artist Names, , accesat în
- RKDartists, accesat în
- RKDartists, accesat în
- Autoritatea BnF, accesat în
- https://www.leonore.archives-nationales.culture.gouv.fr/ui/notice/308860 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)
Bibliografie
- Edmonde Charles-Roux (et al.) - Victor Prouvé : voyages en Tunisie ; 1888-1890 : dessins, aquarelles, huiles, Editions Serpenoise, Metz, 1999, 95 p. ISBN|2876924129 (catalogue d'exposition)
- Jean-Paul Midant - L'Art nouveau en France, Les Editions du Carrousel, Paris, 1999, 174 p.
- Madeleine Prouvé - Victor Prouvé, 1858-1943 (préface de Jean Lurçat), Berger-Levrault, Paris, 1958, 204 p.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

