Veaceslav Ivanov

Veaceslav Ivanovici Ivanov (în rusă Вячеслав Иванович Иванов) (n. 16/28 februarie 1866, Moscova, Imperiul Rus – d. 16 iulie 1949, Roma, Italia) a fost un poet și teoretician al simbolismului, mistagog, filozof, traducător și dramaturg rus. Influențat de scrierile lui Friedrich Nietzsche, a devenit unul dintre ideologii curentului dionisiac în Rusia. Reprezentant de marcă al veacului de argint din poezia rusă ce acoperă perioada Simbolismului și Akmeismului. În perioada cât a locuit la Sankt Peterburg, a fost gazda și animatorul fervent al unor „miercuri” literare frecventate inclusiv de către Aleksandr Blok și Georgi Ciulkov, ultimul fiind cunoscut în calitate de autor al „anarhismului mistic” rus.

Veaceslav Ivanov
Date personale
Născut	16/28 februarie 1866[1][2] Moscova, Imperiul Rus[3][4]
Decedat	16 iulie 1949 (83 de ani)[3][5][1][6] Roma, Italia[3][4]
Înmormântat	cimitero acattolico di Roma[*][[cimitero acattolico di Roma (cemetery in Rome, Italy; located near Porta San Paolo)|​]]
Căsătorit cu	Lidia Dmitrievna Zinovieva-Annibal[*][[Lidia Dmitrievna Zinovieva-Annibal (scriitoare rusă)|​]] (1898–1907)[3]
Copii	Jean Neuvecelle[*][[Jean Neuvecelle (journalist (1912-2003))|​]]
Cetățenie	Imperiul Rus  RSFS Rusă  Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană  Italia (18 iunie 1946–16 iulie 1949)  Regatul Italiei (28 februarie 1866–18 iunie 1946)  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	dramaturg filozof poet scriitor critic literar[*]​ filolog clasicist[*]​ traducător eseist filolog[*]​ pedagog[*]​ profesor
Limbi vorbite	limba italiană limba rusă[7][8]
Activitate
Alma mater	istoriko-filologiceski fakultet Moskovskogo universiteta[*][[istoriko-filologiceski fakultet Moskovskogo universiteta |​]][3] 1-ea Moskovskaia gimnazia[*][[1-ea Moskovskaia gimnazia (gymnasium, historic site, architectural landmark in Khamovniki District, Russia)|​]]
Organizație	Bakı Dövlət Universiteti[*][[Bakı Dövlət Universiteti (state-owned technical university in Baku, Azerbaijan, founded in 1919)|​]] Institutul Pontifical Oriental Collegium Russicum[*][[Collegium Russicum (seminary)|​]]

A participat la editarea de jurnale și a călătorit extensiv în Franța și Italia.

În anul 1924 a emigrat la Roma, unde a primit catedra de filologie paleoslavă la colegiul Russicum. S-a convertit la catolicism fără a renunța la nimic din patrimoniul ortodox.

Lui Veaceslav Ivanovici Ivanov i se datorează metafora folosită ulterior de papii Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea,[9] conform căreia „catolicismul” și „ortodoxia” ar fi cei doi plămâni prin care creștinătatea trebuie să respire din nou.

După moartea sa a fost descoperită o arhivă impresionantă de corespondență cu marii oameni de cultură ai Europei, în special cu Martin Buber, Gabriel Marcel, Ettore Lo Gatto, Giovanni Papini și Ernst Robert Curtius.

Prin scrierile sale a contribuit la valorificarea culturii greco-latine și la sincronizarea literaturii ruse cu cea europeană.