Valentine de Riquet de Caraman-Chimay

Valentine Marie Henriette de Riquet de Caraman–Chimay (n. [1] – d. [1]) a fost o prințesă belgiană.

Valentine de Riquet de Caraman-Chimay
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Decedată (75 de ani)[1] Modificați la Wikidata
PărințiJoseph de Riquet de Caraman Chimay[*][[Joseph de Riquet de Caraman Chimay (Belgian politician (1808-1886))|]]
Émilie Pellapra[*][[Émilie Pellapra (French princess (1806-1871))|]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJoseph II de Riquet de Caraman Chimay[*][[Joseph II de Riquet de Caraman Chimay (Belgian politician (1836-1892))|]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuGeorge Bibescu (din )
Paul de Bauffremont[*][[Paul de Bauffremont (French military personnel and officer (1827-1893))|]] () Modificați la Wikidata
CopiiNadeja Știrbey
George-Valentin Bibescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Franța Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDe Riquet de Caraman[*][[De Riquet de Caraman (Belgian and Dutch noble family)|]]

Biografie

Originea

Valentine Marie Henriette a fost fiica cea mică a unui diplomat și industriaș belgian, Joseph de Riquet de Caraman, al XVII-lea prinț de Chimay,[2] și a autoarei de memorii Émilie Pellapra, văduva contelui de Brigode.[3] Din căsătoria lor, Valentine a mai avut trei frați: Joseph de Riquet de Caraman-Chimay, Emilie de Riquet de Caraman (soția lui Frédéric Lagrange) și Eugène de Riquet de Caraman (căsătorit cu Louise de Graffenried-Villars).[4] În plus, a mai avut un frate vitreg din prima căsătorie a mamei sale, pe nume Henri, marchiz de Brigode, care a devenit primar al comunei Romilly și s-a căsătorit cu Annette du Hallay-Coëtquen.[5]

Bunicii ei pe linie paternă au fost François-Joseph-Philippe de Riquet, al XVI-lea prinț de Chimay, și Tereza Cabarrus, una dintre personalitățile emblematice pentru societatea pariziană din timpului Directoratului francez. Bunicii pe linie maternă au fost Françoise-Marie LeRoy și finanțatorul Henri de Pellapra, deși Émilie a susținut deseori că ar fi fiica lui Napoleon.[6][7] Nepoata ei, Hélène Marie de Riquet de Caraman, s-a căsătorit cu John Francis Charles, al VII-lea conte de Salis-Soglio.[5]

Viața particulară

Valentine s-a căsătorit cu prințul Paul de Bauffremont-Courtenay (1827–1893) pe 13 aprilie 1861. Acesta a fost un general francez, cunoscut pentru că a condus armata franceză în Bătălia de la Sedan din 1870, alături de generalul Gaston Alexandre Auguste. Valentine și prințul de Bauffremont-Courtenay au divorțat în 1875.[8] Împreună au avut două fiice: prințesa Catherine Marie-Josèphine de Bauffremont-Courtenay (1862-1932), care s-a căsătorit cu diplomatul Nicolas Wlassow, în București, în 1888,[9] și prințesa Jeanne-Marie-Émilie de Bauffremont-Courtenay (1864-1935), căsătorită cu Don Luigi Sanfelice, prinț de Viggiano, marchiz de Monteforte.[10]

Înainte de divorț, Valentine a născut o fată, Marcela, concepută cu prințul român George Bibescu. Prințesa Marcela Bibescu (1873–1957) s-a căsătorit cu Nicolae Vasile Cantacuzino și au fost părinții architectului George Matei Cantacuzino.[11]

În 1875, Valentine s-a căsătorit cu prințul George Bibescu (1834-1902), fiul lui Gheorghe Bibescu și al primei sale soții, Zoe Brâncoveanu. După căsătorie, Valentine și George au mai avut împreună trei copii:

Note

  1. Henriette-Valentine de Riquet Bibesco, Autoritatea BnF
  2. Correspondent, From Our Own (), „A TEMPTEST IN A TEA-POT.; WHAT CAME OF PRINCE DE CHIMAY'S BALL.TRAITS OF EUROPEAN LIBERALS--WHY FOREIGNERS BECOME IMPERIALISTS OR MONARCHISTS--THE GOVERNOR OF HAINAUT AND HIS WOULD-BE GUESTS--LIBERTY IN A REPUBLICAN SENSE. THE AFFAIR OF PRINCE DE CHIMAY. THE RESULTS OF A BALL. A SHARP RETORT.”, The New York Times (în engleză), ISSN 0362-4331, accesat în
  3. Bernier, Théodore (), Histoire de la ville de Beaumont (în franceză), Dequesne-Masquillier, accesat în
  4. „OBITUARY.”, The New York Times (în engleză), , ISSN 0362-4331, accesat în
  5. Annuaire de la noblesse de France et des maisons souveraines de l'Europe (în franceză), Bureau de la publication, , accesat în , pp. 309-310.
  6. Bibesco, Mme le Princesse (), „Une Fille De Napoléon: Émilie De Pellapra Comtesse De Brigode, Princesse De Chimay”, Revue des Deux Mondes (1829-1971), 62 (2), pp. 319–336, ISSN 0035-1962, accesat în
  7. Normington, Susan (), Napoleon's Children (în engleză), A. Sutton, ISBN 978-0-7509-0203-8, accesat în , p. 67
  8. d'] [Hozier, Louis Pierre (), Armorial général de la France ... (în franceză), Firmin Didot frères et fils, accesat în
  9. Plaine, François (), Monuments du procès de canonisation du bienheureux Charles de Blois, duc de Bretagne, 1320-1364 (în franceză), R. Prud'homme, accesat în , p. 885.
  10. Le Bulletin héraldique de France; ou, Revue historique de la noblesse ... (în franceză), , accesat în , p. 201.
  11. „G.M. Cantacuzino - biografie”. Accesat în .
  12. ALBU COMĂNESCU, Radu (18 aprilie 2021). „PRIVATE DIPLOMACY INITIATIVES AND INTERNATIONAL NETWORKS IN THE 1920s-1940s ROMANIA”. On-line Journal Modelling the New Europe (35): 139–159.
  13. Avram, Arina (). Femei celebre din România. II. București: Editura ALLFA. p. 228.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.