Uremie

Uremia este un sindrom azotemic, ultimul stadiu al insuficienței renale, provocată de reținerea în sânge a ureei peste limita normală (0,50%) și de prezența altor produși toxici ai metabolismului protidic, compuși azotați (acid uric, creatină), pe care rinichiul bolnav nu-i poate elimina.

Uremie
Îngheț uremic prezent pe fruntea și scalpul unui tânăr care s-a prezentat cu plângeri de anorexie și oboseală, cu blood urea nitrogen și creatinină de aproximativ 100 și, respectiv, 50 mg/dl.
Specialitate	Nefrologie
Clasificare și resurse externe
ICD-9	585 586 788.9
ICD-11
DiseasesDB	26060
MeSH ID	D014511[1]

Azotul provine din dereglarea proteinelor, este eliminat de rinichi în cea mai mare parte sub formă de uree, dar și acid uric sau săruri de amoniu. Când ureea dintr-o insuficiență de funcționare renală, este reținută în sânge peste limitele normale (0,50%), vorbim de azotemie.

Apare o culoare pământie a tegumentelor, cefalee puternică, grețuri, vărsături, oboseală. Se recomandă regim dietetic cu reducere de proteine, bogate în glucide și grăsimi.