Uloboridae

Reprezentanții acestei familii rareori depășesc 12 mm lungime. Prima pereche de picioare este foarte lungă în comparație cu celelalte 3 perechi. O trăsătură principală a acestei familii este absența glandelor veninoase[1]. Datorită cribellumului, structuri asemănătoare organelor filiere, mătasea are un aspect pufos[2] . Pânza, de fapt, nu este lipicioasă, însă formațiunile pufoase au capacitatea de a reține prada.

Pânza cu structuri în formă de zigzag

Firele de mătase sunt produse foarte fin, având o grosime de 10 - 15 nm. Firele subțirir sunt împletite în fire mai groase. Aceste fire fine sunt capabile să se agațe de orice neregularitate de corpul victimei. De aceea acești păianjnei nu au nevoie de o mătase adezivă. Unele specii țes în centrul pânzei benzi mai dense de mătase în formă de zigzag.

Speciile familiei Uloboridae sunt răspândite pe toate continentele, cu excepția zonelor polare. În Europa se întâlnesc două specii: Uloborus walckenaerius și Hyptiotes paradoxus.

• Ariston O. P-Cambridge, 1896 (America Centrală)
• Astavakra Lehtinen, 1967 (Filipine)
• Conifaber Opell, 1982 (America de Sud)
• DaramuluniaLehtinen, 1967 (Samoa, Fiji, Noile Hebride)
• HyptiotesWalckenaer, 1837 (Palearctic)
• LubinellaOpell, 1984 (Noua Guinee)
• Miagrammopes O. P.-Cambridge, 1870 (America, Australia, Asia)
• Octonoba Opell, 1979 (Asia)
• Orinomana Strand, 1934 (America de Sud)
• Philoponella Mello-Leitão, 1917 (Africa, America, Asia, Australia)
• Polenecia Lehtinen, 1967 (Europa de Sud și Caucaz)
• Purumitra Lehtinen, 1967 (Australia, Filipine)
• Siratoba Opell, 1979 (SUA, Mexic)
• Sybota Simon, 1892 (America de Sud)
• Tangaroa Lehtinen, 1967 (Oceania)
• Uloborus Latreille, 1806 (gen cosmopolit)
• Waitkera Opell, 1979 (Noua Zeelandă)
• Zosis Walckenaer, 1842 (Pantropical)

• Opell, B.D. (1984). Lubinella, a new genus of Uloboridae (Arachnida, Araneae). J. Arachnol., 11:441-446 PDF Arhivat în 2 septembrie 2006, la Wayback Machine.