Trio de ancii

Un trio de ancii, de asemenea cunoscut și ca trio d’anches, este un ansamblu cameral mixt care conține trei instrumente de suflat cu ancie: oboi, clarinet și fagot. Termenul se poate referi și la o compoziție muzicală pentru această combinație instrumentală. Potrivit studiului lui James Gillespie despre Genuri muzicale, trio-ul de ancii se află imediat după cvintetul de suflători printre ansamblurile camerale de suflători în ceea ce privește popularitatea și cantitatea repertoriului dedicat[1]. La fel ca și cvintetul de suflători, trio-ul de ancii cuprinde instrumente diferite timbral dar combinația acestuia este mai omogenă decât în cazul cvintetului de suflători.

Istoric

Originile trio-ului de ancii sunt mai recente decât cele ale cvintetului de suflători, ansamblu care a apărut la începutul secolului XIX. Prima lucrare cunoscută pentru trio de ancii, o lucrare a compozitorului francez Ange Flégier, a fost scrisă în anul 1897.[2] Specia camerală de cvintet de suflători a fost definitiv stabilită în anii 1920 de către Trio d’Anches de Paris.[3][4] Mare parte din repertoriul original pentru trio de ancii a fost scris pentru ansamblul Oubradous cât și pentru Trio d’Anches René Daraux. Multe lucrări au fost comandate de Louise Hanson-Dyer și tipărite prin editura sa: Éditions de l'Oiseau-Lyre.[5] Multe dintre lucrările compozitorilor francezi au fost scrise pentru concursul Prix de Rome.

Ansambluri de trio de ancii
  • Bucharest Wind Ensemble
  • Cavel Trio
  • Saarland Radio Wind Trio
  • Trois Bois,
  • Trio d’Anches de Cologne
  • Trio d’Anches Hamburg
  • Trio d'Anches de Monte-Carlo
  • Trio Lézard,
  • Zagreb Wind Trio

Listă cu lucrările scrise pentru trio de ancii

Argentina

Belgia

Brazilia

Bulgaria

Canada

Croația

Republica Cehă / Slovacia

Danemarca

Franța

Germania

Ungaria

Italia
  • Fulvio Caldini, Guillaume, Op. 10 (1983)

Japan

Luxemburg

Macedonia
  • Toma Prošev, Četiri eseja

Olanda

Norvegia

Polonia

România[17]

Rusia

Suedia

Elveția

Regatul Unit

Statele Unite

Trio-uri de ancii cu acompaniament

Reed trio with orchestra
  • Henri Tomasi, Divertimento Corsica for reed trio, strings and harp (1952)

Reed trio with piano

Referințe
  1. Gillespie, James E. (). „The Reed Trio: An Annotated Bibliography of Original Published Works”. Detroit Studies in Music. The University of California (20). ISSN 0070-3885.
  2. Fliégier reed trio on IMSLP
  3. Gillespie, James E. (). „The Reed Trio: An Annotated Bibliography of Original Published Works”. Detroit Studies in Music. The University of California (20). ISSN 0070-3885.
  4. History of the reed trio on Trio Lézard's website[nefuncțională]
  5. Bretz, Jacqueline Therese (). „The Reed Trio: Analysis of Works by Ibert, Françaix and Schreiner with a Representative Repertoire List”. Ohio State University. Accesat în .[nefuncțională]
  6. Clark, Walter Aaron. „Ranieri, Salvador”. Oxford Music Online. Accesat în .
  7. Rossel, Jens. „Berg, Gunnar”. Oxford Music Online. Accesat în .
  8. Andrieux, Françoise; Briscoe, James R. „Arrieu, Claude”. Oxford Music Online. Accesat în .
  9. Fletcher, Kristine Klopfenstein (). „VI. Annotated Bibliography of Commissioned Solos for Bassoon, 1898-1984”. The Paris Conservatoire and the Contest Solos for Bassoon. Indiana University Press. p. 74. ISBN 0-253-34215-5.
  10. Evans, Gary Windell (decembrie 2006). „CHAPTER 4 THE CHAMBER AND SOLO WORKS FOR CLARINET BY MARCEL MIHALOVICI”. Marcel Mihalovici: A Critical Evaluation of His Solo and Chamber Works for Clarinet, A Lecture Recital, Together with Three Recitals of Selected Works by Bozza, Uhl, Martino, Sowerby, Kalliwoda, Bax, and Others (PDF) (Teză). University of North Texas. Accesat în .
  11. Fletcher, Kristine Klopfenstein (). „VI. Annotated Bibliography of Commissioned Solos for Bassoon, 1898-1984”. The Paris Conservatoire and the Contest Solos for Bassoon. Indiana University Press. p. 87. ISBN 0-253-34215-5.
  12. Fletcher, Kristine Klopfenstein (). „VI. Annotated Bibliography of Commissioned Solos for Bassoon, 1898-1984”. The Paris Conservatoire and the Contest Solos for Bassoon. Indiana University Press. p. 86. ISBN 0-253-34215-5.
  13. Herd, Judith. „Shinohara, Makoto”. Oxford Music Online. Accesat în .
  14. „Cigrang Trio d'Anches at Luxembourg Music Publishers”. Arhivat din original la . Accesat în .
  15. Weber, Loll. „Krumlovsky, Claus”. Oxford Music Online. Accesat în .
  16. Samama, Leo. „Escher, Rudolf”. Oxford Music Online. Accesat în .
  17. Ghita, Valentin, The-Repertoire-of-Romanian-Musical-Creation-for-Wind-Instruments (PDF), Ars Ventus Association[nefuncțională]
  18. Cosma, Octavian; Rădulescu, Antigona. „Dinescu, Violeta”. Oxford Music Online. Accesat în .
  19. Müller, Patrick. „Zbinden, Julien-François”. Oxford Music Online. Accesat în .
  20. Standford Cartoons (composer's website)
  21. Mechem Reed Trio on the composer's website
  22. Pasler, Jann; Rife, Jerry. „Schmitt, Florent”. Oxford Music Online. Accesat în .
  23. Standford Suite Humoresque (composer's website)

Lectură suplimentară
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.