Traian Udriski

La începutul carierei, Traian Udriski a lucrat pe hidroavioanele Marinei, staționate în zona Techirghiol.

În 1940, fiind căsătorit cu o evreică, i s-a cerut să divorțeze, dar el a refuzat și și-a dat demisia din armată, trecând în aviația civilă, inițial ca pilot, apoi ca director de exploatare la LARES. În calitate de pilot a transportat pe front în mai multe rânduri pe Ion Antonescu, Constantin Pantazi și Gheorghe Jienescu.[4]

Începând cu anul 1942, Udriski a fost cel care l-a inițiat în arta pilotajului pe regele Mihai,[5] devenit în timpul exilului său pilot profesionist (în septembrie 1943, regele a obținut în România un brevet militar, apoi în exil, după absolvirea altor cursuri în SUA, licența americană de pilot civil și pilot de încercare).

A fost înaintat la gradul de locotenent-comandor aviator la 23 august 1943 și la gradul de căpitan-comandor aviator pe 23 ianuarie 1946, cu vechimea de la 23 august 1945.[6]

După 23 august 1944 Traian Udriski a fost reintegrat în armată cu gradul de locotenent comandor[7] și a fost numit la 20 noiembrie 1944 în funcția de adjutant regal în cadrul Casei Militare Regale.[8] În 1945 o întâlnește pe avocata Irina Cioc (Irina Burnaia), ea însăși aviatoare, care-i va deveni soție. În 1946 se naște fiul lor, Radu.[9][10] Tot după 23 august 1944 regele Mihai a cumpărat de la americanii aflați în România, din bani personali, un mic avion Beechcraft C18S, care a primit înmatricularea YR-MIT la data de 20 octombrie 1946.[11].

În noiembrie 1947, cu ocazia nunții principesei Elisabeta a Marii Britanii (mai târziu regină), deplasarea la ceremonii a familiei regale române s-a făcut cu avionul Beechcraft C18S (en) al regelui, înmatriculat YR-MIT[12][13][14] cu plecare de pe Aeroportul Băneasa – după uzanțe, în prezența majorității miniștrilor guvernului Petru Groza). Pe durata zborului, la manșă s-au aflat, alternativ, regele Mihai și comandorul Udriski, aterizarea efectuată la Londra de tânărul rege fiind prezentată de jurnalele de știri britanice.

La o săptămână după plecarea fostului rege, survenită în 3 ianuarie 1948, Udriski i-a dus avionul Beechcraft în Elveția, având acordul noilor autorități române[15]. Celelalte avioane, despre care Mihai I nu avea foarte mare apreciere, fiind învechite, au rămas în țară.

Romanțându-și poate prea mult plecarea, comandorul Udriski a descris altfel plecarea sa din țară. Pe o vreme deosebit de nefavorabilă, sub pretextul că trebuie să mute avionul regelui dintr-un hangar în altul, Traian Udriski a scos avionul Beechcraft C18S pe pistă, unde îl așteptau soția și câțiva tehnicieni de zbor. Pasagerii au fost îmbarcați rapid și Udriski a decolat.[12] El a zburat direct la München și apoi la Geneva, unde avionul a fost prezentat regelui (care locuia în Elveția). În 1950 acest avion a fost vândut (fiind reînmatriculat HB-GAA[12]), din cauza dificultăților financiare foarte grave – la limita supraviețuirii – cu care se confrunta familia regală.

După emigrare Traian Udriski a lucrat ca pilot de linie la companii de zbor private din Orientul Apropiat (în Siria,[16] apoi doi ani la Teheran[17] și apoi la Beirut[18]). În ultima perioadă a vieții sale a locuit în Cipru.[3]

• Ordinul „Coroana României” în gradul de Cavaler (9 mai 1941)[19]
• Semnul Onorific de 25 ani serviți efectiv în Armata Română (6 octombrie 1944)[20]

• fr Irina Burnaia, Commandante d'escadrille, Montricher: Les Éditions noir sur blanc, 1988, ISBN 2-88250-008-4
• Mircea Ciobanu - „Convorbiri cu Regele Mihai I al României”, București: Ed. Humanitas, 2008, ISBN 978-973-50-2122-1
• Sorin Turturică, Aviatoarele Romaniei – Din înaltul cerului în beciurile Securității, București: Editura Militară, 2013, ISBN 978-973-320-919-5